Sârmuliță

Nume științific: Vallisneria spiralis L.
Descriere
Plantă subacvatică, originară din sudul Europei, nordul Africii, Orientul Mijlociu, sud-vestul Asiei. În ultimul secol s-a răspândit şi în Europa Centrală, de Nord şi Nord-Vest, a fost intrudusă în Regatul Unit, America de Nord, Indiile de Vest, Noua Zeelandă. Preferă habitatele de apă dulce statice sau curgătoare, inclusiv lacuri, iazuri, cursuri de apă şi zone umede.
Tulpină
Scurtă (2 cm).
Frunze
Sub formă de benzi ce pot atinge 10 mm lăţime şi 100 cm lungime sau chiar mai lungi, aranjate într-o rozetă bazală. Frunzele au 3 până la 5 nervuri paralele cu margini fin fin zimţate, de culoare verde pal până la roșcat.
Flori
Plutitoare, atașate de planta submersă prin pistiluri lungi care după fertilizare coboară în apă determinând dezvoltarea și maturizarea fructelor în apă. Inflorescenţă axială, aproximativ 9.5-10 cm lungime, elipsoidale, seminţe numeroase, elipsoidale, striate, 1.3-2 mm lungime, endospermul absent (Lowden, 1982).
Perioada de înflorire
Iunie – octombrie
Fruct
Fructe alungite, sub formă de capsulă ovoidă care conține 200-400 semințe de mici dimensiuni (2 mm).
Înmulțire
Florile staminate se desprind complet de la baza plantelor masculine. Florile se ridică la suprafaţă şi se deschid formând structuri plută, care sunt dispersate de vânt şi curenţi. Florile pistilate, ataşate de plantele scufundate cu ajutorul unor pedunculi lungi, flexibili, îşi orientează deschiderea către suprafaţa apei şi polenizarea are loc atunci când antenele florilor staminate plutitoare intră în contact cu stigmatele florilor pistilate (Les et al., 2008).
Impact
Poate împiedica curgerea apei în canalele de irigaţii şi baraje, poate afecta drenajul, impact asupra navigaţiei, utilizării în scopuri recreaţionale şi în agricultură a corpurilor de apă. Poate forma paturi dense de vegetaţie care deplasează alte specii hidrofite submerse (MAF Biosecurity New Zealand, 2010); în lacurile poloneze se remarcă înmulţirea prin fragmente vegetative în special toamna cand speciile indigene sunt inactive (Hutorowicz, 2006).
Control mecanic
În Noua Zeelandă a devenit aproape imposibil de eliminat o dată ce aceasta ajunge să se instaleze dar în cazul unor infestări mici se recurge la ajutorul scafandrilor pentru smulgerea plantelor din apă (Auckland Regional Council, 2010).
Control biologic
Intruducerea crapului, deşi acesta ar consuma nu numai plantele nedorite dar şi alte plante acvatice (Froude, 2002)
Control chimic
Nu se recomandă în ariile naturale protejate!
Foto credit
Michael Kesl
http://www.biolib.cz/IMG/GAL/109917.jpg
Bibliografie
Auckland Regional Council, (2010), Auckland regional pest strategy 2077-2012, http://www.aucklandcouncil.govt.nz/EN/Pages/default.aspx
Froude, V.A., (2002), Biological control options for invasive weeds of New Zeeland protected areas, Science Conservation, nr. 199: 68pag;
Hutorowicz, A., (2006), Vallisneria spiralis L. (Hydrocharitaceae) in lakes in the vicinity of Konin (Kujawy Lakeland), Biodiversity: Research and Conservation, 1-2:154-158;
Les, D.H., Jacobs, S.W.L., Tippery, N.P., Chen, L., Moody, M.L., Wilstermann-Hildebrand, M., (2008), Systematics of Vallisneria (Hydrocharitaceae), Systematic Botany, 33:49-65;
Lowden, R.M., (1982), An approach to the taxonomy of Vallisneria L. (Hydrocharitaceae), Aquatic Botany, 13:269-298;
MAF Biosecurity New Zealand, (2010), Eelgrass: Vallisneria spiralis, http://www.biosecurity.govt.nz/pests/vallisneria-spiralis