Răchitan
Nume științific: Lythrum salicaria L.
Descriere
Plantă erbacee perenă, originară din Europa. Este întâlnită pe tot continentul european, în zone umede, zone litorale, iazuri piscicole sau cursuri de apă, mlaştini, păduri, areale deschise. Excepție fac zonele montane înalte şi latitudinile mai nordice, având ca limită nordică de distribuţie 69º30’ lat N în Norvegia.
Tulpină
Poate fi fără ramuri laterale dar plantele formează de obicei ramuri în partea inferioară a tulpinii (Hegi, 1925). Tulpina este dreaptă, (60-180 cm) prevăzută cu 4 sau 6 muchii, acoperite cu peri fini. Plantele mature pot avea între 30-50 de tulpini dintr-o singură rădăcină. Lungimea şi numărul ramificaţiilor laterale varianză în funcţie de condiţiile de mediu, cel mai probabil cantitatea de nutrienţi din sol.
Frunze
Opuse, lanceolate, au 3-10 cm lungime, cele de la bază sub formă de inimă. Frunzele se dezvoltă din fiecare nod (Thompson et al., 1987; Mal et al., 1992).
Flori
Inflorescențe atrăgătoare în formă de spic terminal de până la 1 m lungime, cu flori care au 6 petale fucsia.
Perioada de înflorire
Iulie – octombrie. În condiţii experimentale înflorirea durează aproximativ 10 săptămâni dar în condiţii naturale poate dura până la 12 luni.
Fruct
Capsule închise în sepale păroase și care conțin câteva semințe maro-roșcat.
Înmulțire
Prin semințe, producţia de seminţe depinde de vârsta şi mărimea plantei, o singură tulpină putând produce în general 900-1000 capsule (Thompson et al., 1987), cu 83-130 seminţe per capsulă (Mal et al., 1992). Temperatura optimă pentru germinare este de 15-20º C, planta negerminând la sub 14ºC (Shamsi şi Whitehead, 1977). Părţile supraterane ale plantei mor toamna târziu şi muguri noi apar la partea superioară a rădăcinii. Există exemple în America de Nord în care unele plante pot ramâne în stare latentă pentru un an şi îşi pot relua creşterea în anul următor (Thompson et al., 1987). Germinarea seminţelor are loc la sfârşitul primăverii şi începutul verii, în general la sfârşitul lunii Iunie, începutul lunii Iulie şi continua până la sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie.
Impact
Invadează malurile apelor, elimină specii native protejate. Contribuie la fenomenul de eutrofizare a apei. Reduce debitul de apă în canalele de irigații. Denaturează calitatea pajiștilor zonele umede. Contribuie la scăderea stocului de peşte şi reducerea debitului de apă în sistemele de irigaţii.Ameninţă producţia de orez sălbatic în centrul SUA (Thompson et al., 1987).
Control mecanic
Prin arat, cosit sau smulgerea manuala a plantelor dar aceste metode au succes doar pe termen scurt (Malecki şi Rawinski,1985).
Control biologic
Cu ajutorul insectelor: Galerucella calmariensis, Galerucella pusilla (Coleoptera: Chrysomelidae) şi Hylobius transversovittatus (Coleoptera: Curculionidae) – High et al., 1995.
Control chimic
Aplicarea unor erbicide precum: glifosfat, 2,4-D, imazapir.
Foto credit
http://www.quebecmultiplants.com/images/photos/LTHSLRB.jpg
Bibliografie
Fickbohm S.S., Zhu W.S., (2006), Exotic purple loosestrife invasion of native cattail freshwater wetlands: effects on organic matter distribution and soil nitrogen cycling, Applied Soil Ecology, 32(1): 123-131;
Hegi G., (1925), Illustrierte Flora von Mittel-Europa, vol.5, nr.2, Munich, Germany, JF Lehman;
High S.D., Blossey B., Laing J., Declerck-Floate R., (1995), Establishment of insect biological control agents from Europe against Lythrum salicaria in North America, Environmental Entomology, 24(4): 967-977;
Mal T.K., Lovett-Doust J., Lovett-Doust L., Mulligan G.A., (1992), The biology of Canadian weeds.100. Lythrum salicaria, Canadian Journal of Plant Science, 72(4): 1305-1330;
Malecki R.A., Rawinski T.J., (1985), New methods for controlling purple loosestrife, New York Fish and Game Journal, 32(1): 9-19;
Shamsi S.R.A., Whitehead F.D., (1977), Comparative eco-physiology of Epilobium hirsutum L. and Lythrum salicaria L. IV. Effects of temperature and inter-specific competition and concluding discussion, Journal of Ecology, 65(1): 71-84;
Thompson D.Q., Stuckey R.L., Thompson E.B., (1987), Spread, impact, and control of purple loosestrife (Lythrum salicaria) in North America wetlands, Fish and Wildlife Research no.2, Washington DC, USA, United States Department of the Interior;
Woo I.S., Drlik T., Quarles W., (2002), Integrated management of purple loosestrife, IPM Practitioner, 24(10): 1-9.