Scoica zebră

Nume științific: Dreissena polymorpha Pallas, 1771 
Este o specie nativă râurilor și lacurilor conectate Mării Negre, Mării Caspice și a Mării Azov (Birnbaum, 2006; DAISIE, 2006) și a invadat Europa, America de Nord și Asia (DAISIE, 2006) odată cu intensificarea comerțului în Europa de est și a construirii canelelor care fac legătura între râurile si fluviile din Nordul Mării Negre prin intermediul vaselor cargo.
Identificarea speciei
Este o moluscă de apă dulce de mărime mică 3-5 cm (Mackie et al., 1989), cu cochilie alungită antero-posterior, cu contur triunghiular rotunjit și al cărei nume este dat de desenul dungat în zigzag negru sau cafeniu de pe cochilie. Marginea superioară convexă, cea inferioară dreaptă sau ușor concavă. La exterior cochilia are culoare maronie, lucioasă. Culorile desenului pot varia de la tonuri închise sau deschise dar există și exemplare fără dungi. Scoica zebră este faimoasă pentru capacitatea ei de a coloniza conductele de alimentare cu apă ale centralelor hidroelectrice, a centralelor nucleare, a stațiilor de alimentare cu apă potabilă și a infrastructurii industriale. Ea colonizează conductele, comprimând curgerea prin urmare reducând scurgerea în conducte. Vasele de navigație pot fi afectate de înclinarea chilei cauzată de scoicile atașate. Scoicile de dimensiuni mici pot intra în motoarele sistemelor de răcire cauzând supraîncălzirea și distrugerea motoarelor. Au fost raportate situații în care balize de navigație s-au scufundat din cauza numărului ridicat de scoici zebră atașate. Echipamentele de pescuit pot fi invadate dacă sunt lăsate în apă o perioadă mai lungă de timp. S-a constatat o deterioare a pilonilor de susținere a docurilor după ce aceștia au fost acoperiți cu scoici zebră. Atașarea continuă a scoicilor zebră poate cauza corodarea oțelului și a betonului afectând integritatea structurală. De asemenea, scoicile zebră pot avea efecte serioase asupra ecosistemelor pe care le invadează. Ele consumă fitoplanctonul dar și alte substanțe în suspensie sunt filtrate din apă cum ar fi: bacterii, protozoare, propriile larve aflate în stagiul final de dezvoltare, alte tipuri de micro zooplancton și aluviuni. Populațiile mari de Dreissena reduc semnificativ biomasa de fitoplancton în urma invaziei.

Descrierea habitatului

Trăiește în ape stătătoare sau în ape cu curgere lentă. Poate fi întâlnită atașată de obiecte, suprafațe, sau chiar de alte moluște prin filamentele care atârnă din cochiliile lor. Se dezvoltă mai bine dacă apele nu au un pH acid. Pot fi întâlnite până la o adâncime de 2-12 m. Le este greu să supraviețuiească în apele puțin adânci cu valuri sau înghețate. Pot supraviețui în ape mult mai adânci, au fost găsite exemplare de scoică zebră la adâncimi și probabil că pot supraviețui și la adâncimi mult mai mari. Se opresc din creștere când apele au o temperatură de 3°C iar rata de creștere  și hrănire se accelerează când apele au 20-25 °C. La temperaturi de mai ridicate își încetinesc creșterea, iar la temperaturi de 30°C încep să moară.

Reproducere și ciclu de viață

Scoicile zebră adulte încep să se reproducă primăvara când temperatura apei crește până la 12°C, putând atinge cote maxime la 18-20°C, poate avea loc pe parcursul a 3-5 luni (DAISIE, 2006; Benson şi Raikow, 2008). Se pot reproduce continuu in habitatele ale căror ape au o temperatură constantă tot anul. Femelele eliberează ouăle în apă iar masculii eliberează sperma după care are loc fertilizarea. Femelele cresc și eliberează într-o serie până la 40000 de ouă, de patru ori în perioada de împerechere, care durează atâta timp cât temperatura apei are o temperatură propice. Fiecare femelă poate elibera până la 1 milion de ouă în fiecare an.

La 3-5 zile după ferilizareo larvă de dimensiuni mici iese din ou. Larva poate înota în sus (dar nu îndeajuns de puternic pentru a inota împotriva curenților acvatici) și are doar un mic început de cochilie. În următorul stagiu, pe măsură ce crește și își dezvoltă câteva organe interne (inclusiv piciorul musculos) și o protuberanță la articulația cochiliei. După o lună larva se fixează de o suprafață dură. Își folosește piciorul musculos pentru a se deplasa încet, iar atunci când găsește un loc propice se fixează de suprafața respectivă, unde va rămâne pănă la sfârșitul vieții care poate varia de la 3 la 9 ani. Ultimul stagiu de dezvoltare îl reprezintă metamorfozarea ei în adult. Indivizii adulţi se pot desprinde în mod voluntar pentru a cauta locaţii alternative. (Benson şi Raikow, 2008).

Impact

Concurează pentru spaţiu şi hrană cu scoicile native şi alte organisme filtratoare; bioacumulează poluanţi; alterează starea habitatelor. Cochiliile ascuţite pot provoca răni în zonele de agrement (Minchin et al., 2002).

Metode de prevenire

Eradicarea totală a scoicii zebră din apele infestate are puține șanse de reușită folosind tehnologiile actuale. Eforturile se axează în principale pe protejarea infrastructurii (cursurilor de apă) și a vectorilor de transmitere (bărci, trailere, echipamente). Controlul scoicilor zebră pentru a minimiza efectele asupra sistemelor naturale și antropice este unul foarte costisitor, indiferent de metoda aleasă.

Eradicare și metode de control

Control mecanic

Inculde extragerea apei din surse publice sau puțuri subterane, tratamente termale, spălarea folosind un jet de apă de presiune înaltă, îndepărtarea mecanică, înghețarea, raclarea, frecarea, desecarea surselor invadate cu Dreissena. Un posibil control include folosirea câmpurilor electrice, pulsul acustic, electromagnetismul de frecvență joasă, lumina ultravioletă.

Îndepărtarea vegetației vizibile (care ar putea adăposti mici moluște) de pe bărci, trailere sau mutarea echipamentelor dintr-un corp de apă în altul reprezintă o metodă importantă de control în răspândirea scoicii zebră.

Control biologic

Prin intermediul prădătorilor (raţe, peşti, raci) deşi această tehnică s-a dovedit a fi ineficientă până în prezent deoarece efectele sunt de scurtă durată (Bially şi MacIsaac, 2000).

Control chimic

Există o serie de substanțe chimice care pot combate moluștele însă utilizarea controlului chimic nu este recomandată deoarece substanțele chimice nu sunt destinate pentru combaterea unei singure specii, în plus pot afecta speciile native și habitatele acestora.

Control integrat

O combinaţie de proceduri chimice şi termice s-a dovedit a fi eficientă. Larvele sunt ucise în cateva minute iar scoicile adulte în cateva ore, la un pH de 12 şi o temperatură a apei de 30°C (Birnbaum, 2006).

Photo credit

http://www.iswa.uni-stuttgart.de/ch/forschung/flabo.html

Bibliografie

Benson A.J., Raikow D., (2009), Dreissena polymorpha, USGS Nonindigenous Aqautic Species Database, Gainesville, Florida;

Bially A., MacIsaac H.J., (2000), Fouling mussels (Dreissena spp.) colonize soft sediments in Lake Erie and facilitate benthic invertebrates, Freshwater Biology, 43: 85-97;

Birnbaum, (2006), NOBANIS – Invasive Alien Species Fact Sheet – Dreissena polymorpha,  http://www.nobanis.org/files/factsheets/Dreissena_polymorpha.pdf

DAISIE, (2006), Factsheet Dreissena polymorpha, Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe, http://www.europe-aliens.org/pdf/Dreissena_polymorpha.pdf ;

Mackie G.L., Gibbons W.N., Muncaster B.W., Gray I.M., (1989), The zebra mussel, Dreissena polymorpha: A synthesis of European experiences and a preview for North America, Toronto, Queens Printer for Ontario;

Minchin D., Lucy F, Sullivan M., (2002), Zebra mussel: Impacts and spread, in: Leppakoski E., Gollasch S., Olenin S., Invasive Aquatic Species of Europe. Distribution, Impacts and Management, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, The Netherlands, 135-146;