Murgoi bălţat

Nume științific: Pseudorasbora parva Temminck & Schlegel, 1846

Specie originară din China, Japonia, Korea, Rusia și a cărei prezență a fost semnalată în Europa în 1961 în sudul României şi Albania. În ultimii 40 de ani a colonizat aproape întreaga Europă  de la est către vest Ungaria, Cehia, Slovacia, Franța, Austria, Gemania, Belgia, Bulgaria, nordul Greciei, Turcia, partea vestică a Balcanilor, Polonia, Italia, Anglia și Danemarca.

Identificarea speciei

Corp alungit, uşor aplatizat pe lateral. Lungimea maximă poate atinge 110 mm, deşi cei mai mulţi indivizi au o lungime de 80-90mm şi o greutate de 17,1-19,2g. Coloraţia este similară pentru ambele sexe, deschis la culoare pe laterale iar pe burtă de la galben-verzui la argintiu (Witkowski, 2011). Exemplarele tinere prezintă cate o dungă neagră pe laterale care dispare o dată cu vârsta (Kotusz şi Witkowski, 1998);

Descrierea habitatului

Atât în zonele native cât și în cele invadate trăiesc în habitate în râuri cu curgere lentă, în lacuri puțin adânci, canale de irigații mici, în rigole. Preferă habitatele cu vegetație bogată (Berg 1949, Kapusta et al. 2008, Kozlov 1974, Muchačeva 1950, Witkowski 2000), dar există și excepții. De exemplu, în Danemarca peștele a fost identificat în două situri caracterizate printr-o vegetație aproape inexistentă (Olesen, pers. comm.).

Reproducere și ciclu de viață

Pește care se hrănește cu zooplancton, depune icre la vârsta de 1 an. În bazinul râului Amur reproducerea începe când temperatura apei atinge 15-19°C (mai-august) în timp ce în Europa, depunerea icrelor se face mai devreme – în aprilie-iunie. Femela depune icre de 3-4 ori pe sezon. Poate produce de la câteva sute la câteva mii de ouă. Icrele sunt depuse pe plante, nisip, pietre, cochilii de moluște și alte suprafețe. Înainte de depunerea icrelor, femela curăță cu atenție substratul pentru depunerea pontei. Un mascul poate fertiliza ouăle a mai multor femele consecutiv. Masculul păzește apoi ouăle până la eclozare și gonește peștii care se apropie de pontă.

Impact

În Europa de S, a dus la scăderea numărului sau chiar dispariţia unor ciprinide autohtone (ex: Scardinius erythrophthalmus, Carassius carassius, Rhodeus sericeus, Gobio gobio şi Leucaspius delineatus). Concurează cu alte specii de peşti pentru hrană, se hrăneşte cu juvenilii mai multor specii de peşti native. Fiind un vector de boli infecţioase (inclusiv Spherotecum destruens), se constituie într-o ameninţare serioasă atât la adresa speciilor native de peşte cât şi a celor din crescătorie din Europa (Pinder et al., 2005).

Eradicare și metode de control

Prin introducerea crapului, dar înainte de introducerea acestuia se recomandă păstrarea prădătorilor nativi pentru o scurtă perioadă (şi apoi îndepărtarea lor) – Giurca şi Angelescu, 1971;

Photo credit

H. R. Esmaeili

http://www.briancoad.com/species%20accounts/Cyprinidae%20Garra%20to%20Vimba.htm

Bibliografie

Berg L. S. (1949). Ryby presnych vod SSSR i sopredelnych stran. 2. ss. 477- 925. Izd. AN SSSR, Moskva-Leningrad.

DAISIE, (2006), Myocastor coypus. Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe, http://www.europe-aliens.org/

Giurca R., Angelescu N., (1971), Consideraţii privind biologia şi aria de răspândire geografică a cyprinidului Pseudorasbora parva (Schlegel) în apele României, Buletinul de Cercetări Piscicole, 30: 99-109;

Kapusta A., Bogacka-Kapusta E. and Czarnecki B. (2008). The significance of stone moroko Pseudorasbora parva (Temminck and Schlegel) in the small-sized fish assemblages in the litoral zone of the heated Lake Licheńskie. Arch. Pol. Fish. 16: 49-62.

Kotusz J., Witkowski A., (1998), Morphometrics of Pseudorasbora parva (Schlegel, 1842) (Cyprinidae: Gobioninae), a species introduced into the Polish waters, Acta Ichthyol, Piscat, 28: 3-14;

Kozlov V. I. (1974). Amurskij čebačok – Pseudorasbora parva (Schl.) – novyj vid ichtiofauny bassejna Dnestra. Vest. Zool. 1: 77-78.

Muchačeva V. A. (1950). K biologii amurskogo čebačka Pseudorasbora parva (Schlegel). Tr Amur. Ichtiol. Eksped., 1945-1949, 1: 365-374.

Olesen T.M, Nielsen, J.G. and Møller, P.R. (2003). Båndgeundling Pseudorasbora parva (Temminck & Schlegel, 1864) ny ynglefisk i Danmark. Flora og Fauna, 109 (1): 1-5

Pinder C., Gozlan R.E., Britton J.R., (2005), Dispersal of the invasivenes topmouth gudgeon, Pseudorasbora parva in the UK: a vector for an emergent infectious disease, Fisheries Management and Ecology, 12(6): 411-414;

Witkowski A., (2011), NOBANIS – Invasive Alien Species Fact Sheet – Pseudorasbora parva – From Online Database of the European Network on Invasive Alien Species – www.nobanis.org.