Crab chinezesc
Nume științific: Eriocheir sinensis Milne-Edwards, 1854
Specie care își are originea în apele temperate dintre estul Rusiei (Vladivostok), sudul Chinei, Peninsula Coreea, Japonia și Provincia Taiwan. A fost transferată cel mai probabil prin intermediul apelor de balast în nordul Europei prin anii 1900. În anul 1914 prezența lui a fost semnalată pe fluviul Elba, ajungând apoi în Marea Baltică în 1926 (Panning, 1938; Herborg et al., 2003). A fost descoperit și în America de Nord în special în Golful San Francisco, California în anul 1992 și Hawaii.
Descrierea habitatului
Este o specie ce trece de la habitatele de apă dulce unde îşi petrece anii ca juvenil la habitate cu apă sărată cu scopul de a se reproduce (Rudnick et al., 2000). Crabii adulţi se găsesc în apă dulce, salmastră şi sărată iar marea majoritate a femelelor ovipare se găsesc în apă sărată (Rudnick et al., 2003; Veilleux şi Lafontaine, 2007).
Identificarea speciei
Carapacea în formă de pătrat face clar distincţia între această specie invazivă de alte specii europene de crabi. Carapacea poate atinge o lăţime de 5-7cm, deşi lăţime maximă înregistrată la un crab adult a fost de aproximativ 10cm (Czerniejewski et al., 2003). Un element-cheie de identificare este părul ce îi acoperă cleştele, bine dezvoltate la indivizii de sex masculin. Culoarea variază de la galben la maro, foarte rar violet. După ce dimensiunea carapacei depăşeşte 1-2 cm lăţime, se poate face o diferenţiere între crabii de sex feminin şi cei de sex masculin în funcţie de forma abdomenului. La femele este rotunjit şi ocupă cea mai mare suprafaţă a toracelui iar la masculi abdomenul este mai îngust şi în formă de pâlnie inversată (Gollasch S., 2006).
Reproducere și ciclu de viață
Împerecherea și reproducerea are loc toamna târziu și iarna la salinități de ≥18‰. O femelă poate produce între 100000-1000000 de ouă pe sezon. Femelele fecundate se mută în ape adânci și poartă ouăle fecundate sub placa abdominală pe toată perioada iernii. Primăvara femelele se reîntorc în apele marine. Juvenilii eclozează din iarnă până în vară, ramânând în stadiu planctonic aproximativ 1-2 luni. Când devin adulte, larvele migrează în apele râurilor pentru 1-4 ani, unde se hrănesc cu aproape orice: de la plante, pești și nevertebrate. Tolerează temperaturi variate ale apelor, de asemenea poate supraviețui în ape foarte poluate și în habitate acvatice modificate. Poate trâi între 1-5 ani în funcție de locație. Această variație este legată de timpul necesar pentru a ajunge la maturitate cât și activitatea reproductivă, de vreme ce se consideră că procrează o singură dată, murind apoi după reproducere (Panning, 1938).
Impact
Crabii adulţi migrează din sistemele de apă dulce pentru a se reproduce şi mor în estuare. Acest export de biomasă poate avea un impact asupra lanţului trofic, în special atunci când mase foarte mari de crabi migrează (Rudnick şi Resh, 2005). Este un omnivor oportunist care consumă plante acvatice, alge, detritus, icre de peşte, o varietate de macronevertebrate (Gollasch, 1999; Rudnick et al., 2003) dar şi specii native incluzând macroalge, nevertebrate şi peşti putând contribui la reducerea semnificativă a acestora. Are un potenţial de bioacumulare a contaminanţilor organici şi anorganici ce pot fi trasmişi mai sus în lanţul trofic. Acest tip de bioacumulare a fost documentat pentru populaţiile de E. sinensis din Asia (Rudnick et al., 2000). Sapaturile efectuate de crabi contribuie la deteriorarea digurilor şi creşterea gradului de eroziune al malurilor (Gollasch, 2006). Distrugerea unor diguri ar putea influenţa controlul indundaţiilor şi alimentarea cu apă (Rudnick et al., 2000).
Eradicare și metode de control
Controlul acestei specii este dificil din cauza abundenţei, a ratei ridicate de reproducere şi a gamei largi de toleranţe fiziologice (Deborah et al., 2003). În ciuda eforturilor depuse, nici o strategie eficientă de management nu a fost dezvoltată şi toate eforturile de eradicare au demonstrat o eficienţă limitată (Gollasch, 2006).
Photo credit
Christian Fischer
http://de.wikipedia.org/wiki/Chinesische_Wollhandkrabbe#mediaviewer/File:EriocheirSinensis5.jpg
Bibliografie
Gollasch S., (2006), NOBANIS – Invasive Alien Species Fact Sheet – Eriocheir sinensis,
http://www.nobanis.org/files/factsheets/eriocheir_sinensis.pdf
Gollasch S., (1999), Current Status on the increasing abundance of the Chinese mitten crab Eriocheir sinensis H. Milne Edwards, 1854 in German rivers, Proceedings of the First Annual Meeting on the Chinese mitten crab in California, 23 March, Sacramento, CA;
Gollasch S., Minchin D., Rosenthal H., Voigt M., (1999), Exotics Across the Ocean. Case histories on introduced species: their general biology, distribution, range expansion and impact, Logos Verlag, Berlin;
Herborg, L.-M., Rushton, S.P., Clare, A.S., and Bentley, M.G. 2003. Spread of the Chinese mitten crab (Eriocheir sinensis H. Milne Edwards) in Continental Europe: analysis of a historical data set. Hydrobiol. 503: 21-28.
Panning, A. 1938. The Chinese mitten crab. Ann. Rep. Smithsonian Inst. 361- 375.
Rudnick D., Resh V., (2005), Stable isotopes, mesocosms and gut content analysis demonstrate trophic differences in two invasive decapods crustacea, Freshwater Biology, 50: 1323-1336;