Carasul

Nume științific: Carassius auratus gibelio Bloch, 1782 

Pește originar din Siberia a fost introdus în lacurile, iazurile și râurile care au o curgere lentă din Europa, America de Nord și Asia. Este un pește de mărime medie, poate atinge 3 kg și o lungime de 45 de cm.

Identificarea speciei

Este un pește robust, cu corpul comprimat lateral dar lunguieț. Are capul scurt și ochi mari. Gura este mică cu buze subțiri. Carasul nu are mustăți, acesta fiind principalul criteriu de deosebire față de crap pentru persoanele necunoscătoare. S-a constatat că în urma hibridizărilor pot apărea exemplare care să prezinte mustăți minuscule. Corpul are colorit argintiu-maroniu și este acoperit cu solzi mari și groși, rotunjiți. Radia din înotătoarea caudală prezintă 13-14 zimți în timp ce înotătoarea dorsală prezintă 10-11 zimți mici la prima jumătate a radiei.

Carasul are dimensiuni între 10-35 cm iar greutatea între 102-250 g. Au fost însă capturate exemplare care atingeau 50 cm și o greutate de 1-1,5 kg. S-a constatat că corpul carașilor care trăiesc în ape stătătoare este mai scurt decât al celor care trăiesc în ape curgătoare.

Descrierea habitatului

Trăiește în ape dulci stătătoare, ape de câmpie cu vegetație subacvatică. Poate tolera concentraţii scăzute de oxigen şi poluare (Kottelat şi Freyhof, 2007). Indivizii care trăiesc în lacuri migrează la gurile râurilor pentru a evita concentrațiile scăzute de oxigen de pe timpul iernii.

Reproducere și ciclu de viață

Carasul este una dintre puținele specii de pește a cărei populație este alcătuită exclusiv din femele, unele reproducându-se ginogenetic (femela depune icre împreună cu alte specii (crapul Cyprinus carpio și caracuda Carassius carassius), gametul masculin pătrunde în ovul fără să-l fecundeze, rezultând o populație feminină). Masculii se deplasează spre siturile de împerechere înaintea femelelor. Aceștia fertilizează ouăle lipicioase care sunt atașate de plantele acvatice sau obiecte scufundate. Durata de viață a carasului este de până la 10 ani.

Se hrănește cu plancton, nevertebrate bentice, plante și detritus (substanță minerală provenită din sfărîmarea rocilor sub acțiunea agenților externi).

Impact

Impact negativ asupra unor specii native cum sunt linul (Tinca tinca) şi caracuda (Carassius carassius), cu care concurează asupra resurselor trofice.

Eradicare și metode de control

Carasul este o specie prolifică care se crede că este răspunzătoare de declinul peștilor nativi, nevertebratelor și populația de plante din diferite zone. Mai mult, este cunoscut pentru creșterea turbidității apei din cauza obiceiului de a stârni sedimentele în timpul hrănirii. Introducerea speciilor de pești străini în ape deschise este interzis în marea majoritate a țărilor europene.

Eradicarea carasului este dificil de realizat după ce populația s-a statornicit. În prezent există doar câteva experiențe pozitive de eradicare completă a carasului. O metodă comună de eradicare este pescuitul electric care din păcate nu este eficientă. O altă metodă de eradicare care poate fi folosită doar pentru iazuri și bălți este asanarea completă a iazurilor prin metode mecanice în perioada toamnei.

Înainte de adoptarea oricărei măsuri de eradicare a crapului este important a se evalua potențialul impact al acestui proces asupra întregului ecosistem deoarece alte specii acvatice sau semi acvatice pot fi afectate în mod negativ de această metodă de eradicare.

Photo credit

Piet Spaans

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/49/CarassiusGiebelioOhe.jpg

Bibliografie

DAISIE, (2006), Myocastor coypus. Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe, http://www.europe-aliens.org/

Kottelat M., Freyhof J., (2007), Handbook of European freshwater fishes, Publication Kottelat, Cornol, Switzerland;