Mohor, Mohor lat

Nume științific: Echinochloa crus-galli (L.) P. Beauv

Descriere 

Plantă anuală, originară din Europa, India. Preferă locurile însorite deschise şi solurile umede, argiloase dar poate tolera şi solurile mai uscate de asemenea se poate dezvolta şi parţial submersă. Răspândită în Europa de Nord, regiunile tropicale si subtropicale între 50° lat N şi 40° lat Sud şi foarte puţin în Africa (Clayton şi Renvoiye, 1986); Naturalizată şi larg răspândită în bazinul mediteranean (Floc’h, 1991), fiind raportată ca buruiană în 61 de ţări (Holm et al., 1991).

Tulpină

Cilindrică, netedă, dreaptă, care poate atinge 120 cm, fără ramuri la noduri.

Frunze 

Alternante, în spirală, liniare, au între 5-65 cm și 2 cm lățime, rotunjite la bază și ascuțite spre capăt, aspre pe margini dar netede în rest.

Flori 

Grupate împreună într-un spic terminal (5-21 cm lungime) de culoare verde pal, purpuriu sau maro.

Perioada de înflorire

Iulie – septembrie

Fruct 

Semințele sunt mici, ovale, de culoare maro atunci când ajung la maturitate. Acestea pot rămâne în stare latentă 3-4 luni şi nu germinează în apă mai adâncă de 12cm. Temperatura optimă a solului pentru germinare este de 20-30° C (Soerjani et al., 1987).

Înmulțire 

Se reproduce numai prin seminţe iar capacitatea mare de producţie a acestora permite instalarea rapidă de populaţii mari; deficitul de oxigen poate creşte procentul de seminţe încă latente din sol şi afectează dinamica producţiei de seminţe (Honek şi Martinkova, 1992). În competiţie cu porumbul şi sorgul, a fost raportat că ar produce nu mai mult de 3500 de seminţe per plantă iar în cadrul culturilor necompetitive poate depăşi 80.000 de seminţe per plantă (Norris, 1996).

Impact 

Este o plantă competitivă cu majoritatea culturilor pentru nutrienţi, apă şi lumină, cele mai afectate sunt culturile de orez, cu până la 53% (Ali şi Sankaran, 1984) sau chiar 70% (Antigua, 1993), culturile de porumb, cu pierderi între 8-82% şi cele de sfeclă de zahăr cu până la 80% (Norris, 1992).

Control mecanic 

Prin plivire, deşi diferenţierea dintre plantele tinere de E. crus-galli şi cele de orez tânăr se face destul de greu. Reziduurile uscate de lucernă inhibă germinarea  E. crus-galli (Chung et al., 1995). Prepararea terenului pentru cultivare în condiții de vreme umedă sau foarte uscată poate preveni infestarea terenului cu această plantă.

Control biologic 

Cu ajutorul ciupercii Exserohilum monoceras sau folosirea de tulpini izolate de Exserohilum monoceras şi Cochliobolus sativus care au redus cu 80% producţia de substanţă uscată de crus-galli (Tsukamoto et al., 1997).

Control chimic

Folosirea unei game largi de erbicide folosite în cultivarea orezlui: butaclor, butralin, cinmetilin, clometoxifen, fenoxaprop, glifosat, molinat, oxadiazon, oxifluorfen, paraquat, pendimetalin, pretilaclor, propanil, etc. (Ampong-Nyarko şi Datta, 1991).

Foto credit

Michael Becker

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/61/Echinochloa_crus-galli_2006.08.27_15.00.29-p8270054.jpg

Bibliografie

Ali M.A., Sankaran S., (1984), Crop-weed competition in direct seeded low land and upland bunded rice, Indian Journal of Weed Science, 16(2): 90-96;

Ampong-Nyarko K., Datta S.K. de, (1991), Handbook for weed control in rice, Manila, Philippines, International Rice Research Institute;

Antigua G., (1993), Integrated weedmanagement of rice in Cuba, Proceedings of a monitoring tour and workshop on integrated pest management of rice in the Caribbean, Centro Internacional de Agricultura Tropical (CIAT), 129-135;

Chung I.M, Kim K.H., Ahn J.K., Ju H.J., (1995), The allelopathic effect of alfalfa residues on crops and weeds, Korean Journal of Weed Science, 15(2): 131-140;

Clayton W.D., Renvoize S.A., (1986), Genera Graminum Grasses of the World, Bulletin Additional Series XIII, London, UK;

Floc’h E., (1991), Invasive plants of the Mediterranean basin, in: Groves R.H., Castri F., Biogeography of Mediterranean invasions, Cambridge, UK, Cambridge University Press, 67-80<

Holm L.G., Pancho J.V., Herberger J.P., Plucknett D.L., (1991), A Geographic Atlas of World Weeds, Malabar, Florida, USA, Krieger Publishing Company;

Honek A., Martinkova Z., (1992), The induction of secondary seed dormancy by oxygen deficiency in a barnyard grass Echinochloa crus-galli, Experientia, 48(9): 904-906;

Norris R.F., (1996), Weed population dynamics (seed production), in: Brown H., Cussans G.W., Devine M.D., Duke S.O., Fernandez Quintanilla C., Helweg A., Labrada R.E., Landes M., Kudsk P., Streibig J.C., Proceedings of the Second International Weed Control Congress, Slagelse, Danemark, Department of Weed Control and Pesticide Ecology, 15-20;

Norris R.F., (1992), Case history for weed competition/population ecology: barnyardgrass (Echinochloa crus-galli) in sugarbeets (Beta vulgaris), Weed Technology, 6(1): 220-227;

Soerjani M., Kostermans A.J.G.H., Tjitrosoepomo G., (1987), Weeds of Indonesia, Jakarta, Indonesia, Balai Pustaka;

Tsukamoto H., Gohbara M., Tsuda M., Fujimori T., (1997), Evaluation of fungal pathogens as biological control agents for the paddy weed, Echinochloa species by drop inoculation, Annals of the Phytopathological Society of Japan, 63(5): 366-372;