Costrei, Bălur

Nume științific: Sorghum halepense (L.) Pers.

Descriere

Plantă erbacee anuală, originară din Eurasia și mai apoi naturalizată în America de Nord şi America de Sud, Hawaii, USA, Noua Zeelandă, Australia, Fiji. Este o buruiană graminee perenă, care formează rizomi şi preferă zonele călduroase. Este sensibilă la îngheţ şi poate fi arsă pe timpul iernii dar planta se dezvoltă din nou în primăvară din rizomi. Se întâlneşte de-a lungul drumurilor, în diverse culturi şi păşuni, cu precădere în zonele umede.

Tulpină

Lungă (până la 200 cm), dreaptă, robustă, de culoare verde, uneori roșiatică, terminată cu o inflorescență. Prezintă noduri uşor păroase.

Frunze

Teaca frunzelor plantei tinere este de culoare roşu-purpuriu, în cazul plantei mature frunzele sunt lungi şi netede, cu nervura mediană de culoare deschisă, zimţate. Sunt lungi (0,6 m), lanceolate, prezintă nervuri distincte, albe, așezate de o parte și alta a tulpinii.

Flori

Inflorescența sub formă de ciorchine purpuriu cu pedunculul lung, păros; panicul de 15-20 cm lungime, cu perişori roşii.

Perioada de înflorire

Mai – octombrie

Fruct

Paniculă deschisă între 10-45 cm lungime şi 20 cm lăţime. Seminţele au 4-5 mm lungime, acoperite cu păr fin, culoare portocaliu/roşu. Se găsesc de obicei în perechi, dar spre partea de sus a inflorescenţei apar în grupuri de 3. Sunt produse într-un ciorchine.

Înmulțire

Se înmulţeşte prin seminţe şi rizomi în lunile călduroase. Seminţele pot rămâne viabile în sol cel puţin 7 ani (Leguizamon, 1986; Uremis şi Uygur, 2005) şi chiar şi după ce au trecut prin sistemul digestiv al animalelor (Holm et al., 1977). Temperatura minima, optimă şi maximă de germinare este 20°C, 25-30°C, respectiv 40°C (Uremis şi Uygur, 1999).

Impact

A fost listată ca una dintre 10 cele mai invazive buruieni (Holm et al., 1977) . Invadează culturile agricole în special cele de porumb, bumbac şi trestie de zahăr în zonele cu climă tropicală şi temperată, fiind raportată ca buruiană pentru alte 30 de culturi în 53 de ţări. Pune în pericol viața animalelor care o consumă, provocând intoxicații (Holm et al., 1977; Parsons şi Cuthbertson, 1992). La om poate provoca alergii (febra fânului). În Australia, creşterea excesivă a acestei plante de-a lungul drumurilor constituie un risc de securitate prin limitarea vizibilităţii şoferilor în curbe şi colţuri (Monaghan, 1978).

Control mecanic

Prin cositul regulat, cultivarea terenurilor şi folosirea erbicidelor sunt eficiente atât în cadrul livezilor cât şi al non-culturilor. Aratul regulat la mică adâncime poate preveni dezvoltarea rizomilor, deşi pentru terenurile puternic infestate este nevoie ca procesul sa se repete de până la 6 ori, la intervale ce nu depăşesc 2 săptămâni pentru eradicare (Timmins şi Bruns, 1951; McWhorter, 1973).

Control biologic

Prin rotația culturilor.

Controlul chimic

În cazul culturilor anuale, controlul selectiv poate fi obţinut prin folosirea unor erbicide precum: bifenox în floarea-soarelui; amestec de propanil/tiobencarb în orez; trifluralin, fluometuron şi diuron în bumbac (Bridges şi Chandler, 1987; Ignatov, 1989; Frans et al., 1991; Parsons şi Cuthbertson, 1992).

Foto credit

http://www.missouriplants.com/Grasses/Sorghum_halepense_page.html

Bibliografie

Bridges D.C., Chandler J.M., (1987), Effect of herbicide and weed height on johnsongrass (Sorghum halepense) control and cotton (Gossypium hirsutum) yield, Weed Technology, 1(3): 207-211;

Frans R.E., McClelland M.R., Horton D.K., Corbin B.R., Talbert R.E., (1991), Crop and herbicide rotation for johnsongrass (Sorghum halepense) control, Weed Science, 39(4): 660-666;

Holm L.G., Plucknett D.L., Pancho J.V., Herberger J.P., (1977), The World’s Worst Weeds. Distribution and Biology, Honolulu, Hawaii, USA, University Press of Hawaii;

Ignatov B., (1989), Possibilities of using bifenox under sunflower vegetation, Rasteniev dni Nauki, 26(4): 110-114;

Leguizamon E.S., (1986), Seed survival and patterns of seedling emergence in Sorghum halapense (L.) Pers., Weed Research, UK, 26(6): 397-403;

McWhorter C.G., (1973), Johnsongrass, it’s history and control, Weeds Today, 3: 12-13;

Monaghan N., (1978), Problems caused by Sorghum halepense, PANS, 24(2): 172-176;

Parsons W.T., Cuthbertson E.G., (1992), Noxious Weeds of Australia, Melbourne, Australia, Inkata Press;

Timmins F., Bruns V., (1951), Frequency and depth of shootcutting in eradication of certain creeping perennial weed, Agronomy Journal, 43: 371-375;

Uremis I., Uygun F.N., (2005), Seed viability of some weed species after 7 zears of burial in the Cukurova Region of Turkey, Asian Journal of Plant Sciences, 4(1):1-5;

Uremis I., Uygun F.N., (1999), Minimum, optimum and maximum germination temperatures of some important weed species in the Cukurova Region of Turkey, Turkiye Herboloji Dergisi, 2: 1-12;