Cornuți, Cornaci

Nume științific: Xanthium italicum Moretti

Descriere

Plantă dicotiledonată anuală, originară din America Centrală şi de Sud (Love şi Dansereau, 1959), răspândită între 53°N şi 33°S (Holm et al., 1977). Se dezvoltă pe terenurile agricole abandonate, la marginea culturilor, dar şi în habitate naturale şi seminaturale. Preferă solurile nisipoase.

Tulpină

Înaltă (50-120 cm), dreaptă, cilindrică cu peri mici, aspri și puține ramuri. Are nervuri și pete purpurii.

Frunze

Aranjate în spirală, triunghiulare, au 3 lobi dințați, acoperite pe ambele fețe cu peri scurți.

Flori

Florile masculine sunt sferice, verzi, amplasate la capetele lăstarilor, cele feminine sunt solitare sau grupate în axila frunzei.

Perioada de înflorire

Iulie – septembrie

Fruct

Un scaiete ovoid cu dimensiuni de 23-26 mm, prezintă două compartimente, acoperit cu ghimpi duri, lungi de 5-7mm. Spinii involucrului fructifer sunt slab încovoiaţi. Semințele sunt închise în capsule dure, spinoase, ovale. Una dintre ele crește în primul an pe când cea de a doua anul următor. Exemplarele mari produc între 500-2300 scaieţi (Weaver şi Lechowicz, 1983).

Înmulțire

Se înmulţeşte prin seminţe dispersate cu ajutorul animalelor, seminţe prevazute cu spini care se prind de blană. Exemplarele mari produc între 500-2300 scaieţi (Weaver şi Lechowicz, 1983).

Impact

Invadează culturile agricole, care vor avea productivitate redusă. Provoacă intoxicații la rumegătoare, boboci de gâscă, porci dacă sunt consumate în stadii tinere (Weaver şi Lechowicz, 1983; Hocking şi Liddle, 1986; Martin et al., 1992). Perii glandulari conţin substanţe ce pot produce dermatite sau alergii (King, 1966).

Control mecanic

Distrugere înainte de înflorire și fructificare.

Control biologic

Cu ciupercile Alternaria helianthi (Abbas şi Berrentine, 1995), Pucinia xanthii – agent eficient, având în vedere că nu riscă să treacă pe alte plante (Julien et al., 1979).

Foto credit

Arístides Martín Salas

http://www.floravascular.com/index.php?spp=Xanthium%20italicum

Bibliografie

Abbas, H.K., Berrentine, W.L., (1995), Alternaria helianthi and imazaquin for control of imazaquin susceptible and resistant cocklebur (Xanthium strumarium) biotypes, Weed Science, 43(3):425-428;

Hocking, P.J., Liddle, M.J., (1986), The biology of Australian weeds:15. Xanthium occidentale Bertol. complex and Xanthium spinosum L., Journal of the Australian Institute of Agricultural Science, 52(4): 191-221;

Holm, L.G., Plucknett, D.L., Pancho, J.V., Herberger, J.P., (1977), The World’s Worst Weeds. Distribution and Biology, Hnolulu, Hawaii, USA: University Press of Hawaii;

King, J.J., (1966), Weeds of the World. Biology and Control, New York, USA: Interscience Publ. ;

Love, D., Dansereau, P., (1959), Biosystematic studies of Xanthium: Taxonomic appraisal and ecological status, Canadian Journal of Botany, 37:173-208;
Martin, T., Johnson, B.J., Sangiah, S., Burrows, G.E., (1992), Experimental cocklebur (Xanthium strumarium) intoxication in calves. Poisonous plants, Proceedings of the Third International Symposium, 489-494;

Weaver, S.E., Lechowicz, M.J., (1983), The biology of Canadian weeds.56. Xanthium strumarium L., Canadian J. Plant Science, 63:211-225;