Zambila de apă
Nume științific: Eichhornia crassipes (Mart.) Solms 1883
Plantă acvatică originară din Brazilia, a fost introdusă și naturalizată în multe țări ca plantă ornamentală în întreaga lume din cauza florilor sale, iar în condiţii de mediu favorabile s-a răspândit rapid formând vaste întinderi în lacuri, râuri şi câmpuri de orez nedecorticat afectând în mod negativ activităţile umane (pescuit, transport pe apă) şi biodiversitatea. În SUA a fost semnalată în 1880, în Africa în 1950 răspândindu-se pe Congo, Nil, Lacul Victoria și India.
Descriere
E. crassipes este o plantă de apă dulce fiind considerată una din plantele acvatice care creează cele mai mari probleme (Holm et al., 1997). Planta prezintă lăstari individuali care au până la 10 frunze aranjate în spirală și separate prin indernoduri foarte scurte. Pe măsură ce lăstarii se dezvoltă, frunzele bătrâne mor lăsând cioturi desfrunzite. Periodic, mugurii axilari se dezvoltă ca stoloni care cresc 10-50 cm orizontal înainte de a stabili plante noi. Populațiile foarte mari de tulpini interconectate se pot dezvolta rapid, chiar dacă stolonii mor.
Tulpină
Sub formă de lăstari (stoloni) sau tulpini verticale, erecte, groase, flexibile. Tulpinile care poartă flori au 60 cm, în timp ce stolonii au 10 cm. Tulpinile sunt netede, de culoare închisă.
Frunze
Sunt dispuse în rozetă, cresc aproape 1 m deasupra apei, sunt ovate, rotunjite, circulare sau aproape eliptice, formate din peţiol (deseori bombat, 2-5 cm grosime) şi limb (aproape rotund, oval sau în formă de rinichi, până la 15 cm diametru. Frunzele sunt groase, lucioase,verde cerat cu marginile curbate și ondulate cu nervuri numeroase, finedispuse longitudinal.
Flori
Fiecare floare are un periant de 1,5 cm lungime, care se extind în 6 lobi de culoare purpurie ce pot atinge 4 cm lungime. Lobul principal are o culoare galben deschis, sub formă de diamant înconjurat de un mov mai închis.Odată ce inflorescenţa este complet ieşită din teacă, florile se deschid împreună, procesul începând în timpul nopţii şi încheindu-se dimineaţa cu ofilire până în noaptea următoare.
Perioada de înflorire
Mai – septembrie
Fruct
Este o capsulă cu 3 camere și numeroase semințe. Acestea prezintă nervuri proeminente, formate în florile uscate, scufundate. Fructele și semințele sunt observate rar, semințele pot produce numeroase răsaduri în climatul moderat. Semințele sunt dispersate de păsări și pot rămâne viabile pentru 15-20 ani.
Înmulțire
Se înmulţeşte vegetativ şi prin seminţe. După înflorire, pedunculul se îndoaie şi capsulele mature şi seminţele sunt eliberate sub apă. Seminţele sunt capabile de germinare imediat sau pot rămâne latente pentru mulţi ani.
Impact
Afectează transportul pe apă, căile de comunicaţie şi acces (Gopal, 1987). În privinţa pescuitului, dezvoltarea excesivă a acestei plante are afecte mai accentuate asupra comunităţilor mici. În afară de existenţa problemelor de acces către zonele de pescuit şi a recuperării plaselor de pescuit cu capturi pot avea efecte grave asupra stocurilor de peşte şi pisciculturii.
Control mecanic
În cazul unor probleme acute (împiedică accesul pescarilor, ameninţă blocarea porturilor sau afectează instalaţiile hidro-electrice), o soluţie eficientă ar putea fi utilizarea de cordoane plutitoare sau bariere fixe pentru a preveni deplasarea în zonele critice. Îndepărtarea acestora se poate realiza la scară mică şi prin îndepărtare manuală. La scară mai mare, este nevoie de utilizarea de maşini speciale, fie la ţărm, fie montate pe bărci. Acolo unde este posibil, în cazul corpurilor mai mici de apă, pot fi utilizate echipamente nespecializate (excavatoare, cordoane plutitoare, etc.), vegetaţia fiind împinsă la ţărm de către barci modificate corespunzător. Julien (2008) analizează aspectele biologice ale E. crassipes legate de management şi sugerează că izolarea şi eradicarea pot avea succes în cazul în care planta se află în stadiul incipient de dezvoltare, ocupă o suprafaţă mică şi este accesibilă. Jyoti şi Garima (2013) prezintă metode de control inclusiv, inclusiv recoltarea manuală.
Control chimic
Utilizarea erbicidelor, cel mai des folosit fiind 2,4-D sau alte erbicide precum glifosfatul (Findlay şi Jones, 1996). În cazul utilizării 2,4-D, cele mai bune rezultate se obţin în condiţii de creştere rapidă, temperatură şi umiditate ridicate, atunci când majoritatea plantelor vor fi distruse şi se vor scufunda în decursul a 2-4 saptămâni. În condiţii mai puţin favorabile, unele plante se por regenera şi necesită repetarea tratamentului. Cu toate acestea, nu se recomandă folosirea metodei chimice în arii naturale protejate.
Foto credit
http://flowers2.la.coocan.jp/Pontederiaceae/Eichhornia%20crassipes/DSC08197.JPG
Bibliografie
Castroviejo, S., Galan, A., (2008), Eichhornia crassipes Solms in A.DC. (Real Jardin Botanico), Castroviejo et al (eds.), Flora iberica, vol.18, pag 320-321; http://www.floraiberica.org/
Chikwenhere, G.P., (2001), Current strategies for the management of water hyacinth on the Manyame River System in Zimbabwe. Biological and integrated control of water hyacinth: Eichhornia crassipes, Proceedings of the Second Meeting of the Global Working Group fot the Biological and Integrated Control of Water Hyacinth, Beijing, China, 9-12 October 2000, 105-108;
Coetzee, J.A., Hill, M.P., Byrne, M.J., Bownes, A., (2011), A review of the biological control programmes on Eichhornia crassipes (C.Mart.) Solms (Pontederiaceae), Salvia molesta D.S.Mitch. (Salviniaceae), Pistia stratiotes L. (Araceae), Myriophyllum aquaticum (Vell.) Verdc. (Haloragaceae) and Azolla filiculoides Lam. (Azollaceae) in South Africa, African Entomology, 19(2): 451-468;
DAISIE, 2013, Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe, DAISIE (online), www.europe-aliens.org
Findlay, J.B.R., Jones, D., (1996), The integrated control of water hyacinth, Eichhornia crassipes, in Africa based on Roundup R herbicide treatments, in: Moran, V.C., Hoffman, J.H., eds. Proceedings of the 9th international symposium on biological control of weeds, Stellenbosch, South Africa, 19-26 january 1996:435-440;
Gopal, B., (1987), Biocontrol with arthropods, Water hyacinth, 208-230;
Gutierrez, E., Huerto, R., Saldana, P., Arreguin, F., (1996), Strategies for waterhyacinth (Eichhornia crassipes) control in Mexico, Hydrobiologia, 181-185;
Harley, K.L.S., (1990), The role of biological control in the management of water hyacinth, Eichhornia crassipes, Biological News and Information, 11(1):11-22;
Hill, M.P., Cilliers, C.J., (1999), A review of the arthropod natural enemies, and factors that influence their efficacy, in the biological control of water hyacinth, Eichhornia crassipes (Mart.) Solms-Laubach (Pontederiaceae) in South Africa, Biological control of weeds in South Africa (1990-1998), 103-112;
Holm, L., Doll, J., Holm, E., Pancho, J., Herberger, J., (1997), World Weeds. Natural Histories and Distribution, New York, USA: John Wiley and Sons, Inc.
Julien, M., (2008), Plant biology and other issues that relate to the management of water hyacinth: a global perspective with focus on Europe, Bulletin OEPP/EPPO Bulletin (Papers from EPPO/CoE Workshop – How to manage invasive alien plants? The case study of Eichhornia crassipes), 38(3): 477-486;
Julien, M.H., Griffiths, M.W., (1998), Biological control of weeds: a world catalogue of agents and their target weeds, ed. 4;
Jyoti, P., Garima, A., (2013), Environmental impact of hyacinth on water bodies and its remedial measures: a case study, Trends in Biosciences, 6(3): 298-299;
Lu, J., Wu J., Fu Y., Zhu L., (2007), Water hyacinth in China: a sustainability science-based management framework, Environmental Management, 40(6): 823-830;
