Zambila de apă

Nume științific: Eichhornia crassipes (Mart.) Solms 1883

Plantă acvatică originară din Brazilia, a fost introdusă și naturalizată în multe țări ca plantă ornamentală în întreaga lume din cauza florilor sale, iar în condiţii de mediu favorabile s-a răspândit rapid formând vaste întinderi în lacuri, râuri şi câmpuri de orez nedecorticat afectând în mod negativ activităţile umane (pescuit, transport pe apă) şi biodiversitatea. În SUA a fost semnalată în 1880, în Africa în 1950 răspândindu-se pe Congo, Nil, Lacul Victoria și India.

Descriere

E. crassipes este o plantă de apă dulce fiind considerată una din plantele acvatice care creează cele mai mari probleme (Holm et al., 1997). Planta prezintă lăstari individuali care au până la 10 frunze aranjate în spirală și separate prin indernoduri foarte scurte. Pe măsură ce lăstarii se dezvoltă, frunzele bătrâne mor lăsând cioturi desfrunzite. Periodic, mugurii axilari se dezvoltă ca stoloni care cresc 10-50 cm orizontal înainte de a stabili plante noi. Populațiile foarte mari de tulpini interconectate se pot dezvolta rapid, chiar dacă stolonii mor.

Tulpină

Sub formă de lăstari (stoloni) sau tulpini verticale, erecte, groase, flexibile. Tulpinile care poartă flori au 60 cm, în timp ce stolonii au 10 cm. Tulpinile sunt netede, de culoare închisă.

Frunze

Sunt dispuse în rozetă, cresc aproape 1 m deasupra apei, sunt ovate, rotunjite, circulare sau aproape eliptice, formate din peţiol (deseori bombat, 2-5 cm grosime) şi limb (aproape rotund, oval sau în formă de rinichi, până la 15 cm diametru. Frunzele sunt groase, lucioase,verde cerat cu marginile curbate și ondulate cu nervuri numeroase, finedispuse longitudinal.

Flori

Fiecare floare are un periant de 1,5 cm lungime, care se extind în 6 lobi de culoare purpurie ce pot atinge 4 cm lungime. Lobul principal are o culoare galben deschis, sub formă de diamant înconjurat de un mov mai închis.Odată ce inflorescenţa este complet ieşită din teacă, florile se deschid împreună, procesul începând în timpul nopţii şi încheindu-se dimineaţa cu ofilire până în noaptea următoare.

Perioada de înflorire

Mai – septembrie

Fruct

Este o capsulă cu 3 camere și numeroase semințe. Acestea prezintă nervuri proeminente, formate în florile uscate, scufundate. Fructele și semințele sunt observate rar, semințele pot produce numeroase răsaduri în climatul moderat. Semințele sunt dispersate de păsări și pot rămâne viabile pentru 15-20 ani.

Înmulțire

Se înmulţeşte vegetativ şi prin seminţe. După înflorire, pedunculul se îndoaie şi capsulele mature şi seminţele sunt eliberate sub apă. Seminţele sunt capabile de germinare imediat sau pot rămâne latente pentru mulţi ani.

Impact

Afectează transportul pe apă, căile de comunicaţie şi acces (Gopal, 1987). În privinţa pescuitului, dezvoltarea excesivă a acestei plante are afecte mai accentuate asupra comunităţilor mici. În afară de existenţa problemelor de acces către zonele de pescuit şi a recuperării plaselor de pescuit cu capturi pot avea efecte grave asupra stocurilor de peşte şi pisciculturii.

Control mecanic

În cazul unor probleme acute (împiedică accesul pescarilor, ameninţă blocarea porturilor sau afectează instalaţiile hidro-electrice), o soluţie eficientă ar putea fi utilizarea de cordoane plutitoare sau bariere fixe pentru a preveni deplasarea în zonele critice. Îndepărtarea acestora se poate realiza la scară mică şi prin îndepărtare manuală. La scară mai mare, este nevoie de utilizarea de maşini speciale, fie la ţărm, fie montate pe bărci. Acolo unde este posibil, în cazul corpurilor mai mici de apă, pot fi utilizate echipamente nespecializate (excavatoare, cordoane plutitoare, etc.), vegetaţia fiind împinsă la ţărm de către barci modificate corespunzător. Julien (2008) analizează aspectele biologice ale E. crassipes legate de management şi sugerează că izolarea şi eradicarea pot avea succes în cazul în care planta se află în stadiul incipient de dezvoltare, ocupă o suprafaţă mică şi este accesibilă. Jyoti şi Garima (2013) prezintă metode de control inclusiv, inclusiv recoltarea manuală.

Control chimic

Utilizarea erbicidelor, cel mai des folosit fiind 2,4-D sau alte erbicide precum glifosfatul (Findlay şi Jones, 1996). În cazul utilizării 2,4-D, cele mai bune rezultate se obţin în condiţii de creştere rapidă, temperatură şi umiditate ridicate, atunci când majoritatea plantelor vor fi distruse şi se vor scufunda în decursul a 2-4 saptămâni. În condiţii mai puţin favorabile, unele plante se por regenera şi necesită repetarea tratamentului. Cu toate acestea, nu se recomandă folosirea metodei chimice în arii naturale protejate.

Foto credit

http://flowers2.la.coocan.jp/Pontederiaceae/Eichhornia%20crassipes/DSC08197.JPG

Bibliografie

Castroviejo, S., Galan, A., (2008), Eichhornia crassipes Solms in A.DC. (Real Jardin Botanico), Castroviejo et al (eds.), Flora iberica, vol.18, pag 320-321; http://www.floraiberica.org/

Chikwenhere, G.P., (2001), Current strategies for the management of water hyacinth on the Manyame River System in Zimbabwe. Biological and integrated control of water hyacinth: Eichhornia crassipes, Proceedings of the Second Meeting of the Global Working Group fot the Biological and Integrated Control of Water Hyacinth, Beijing, China, 9-12 October 2000, 105-108;

Coetzee, J.A., Hill, M.P., Byrne, M.J., Bownes, A., (2011), A review of the biological control programmes on Eichhornia crassipes (C.Mart.) Solms (Pontederiaceae), Salvia molesta D.S.Mitch. (Salviniaceae), Pistia stratiotes L. (Araceae), Myriophyllum aquaticum (Vell.) Verdc. (Haloragaceae) and Azolla filiculoides Lam. (Azollaceae) in South Africa, African Entomology, 19(2): 451-468;

DAISIE, 2013, Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe, DAISIE (online), www.europe-aliens.org

Findlay, J.B.R., Jones, D., (1996), The integrated control of water hyacinth, Eichhornia crassipes, in Africa based on Roundup R herbicide treatments, in: Moran, V.C., Hoffman, J.H., eds. Proceedings of the 9th international symposium on biological control of weeds, Stellenbosch, South Africa, 19-26 january 1996:435-440;

Gopal, B., (1987), Biocontrol with arthropods, Water hyacinth, 208-230;

Gutierrez, E., Huerto, R., Saldana, P., Arreguin, F., (1996), Strategies for waterhyacinth (Eichhornia crassipes) control in Mexico, Hydrobiologia, 181-185;

Harley, K.L.S., (1990), The role of biological control in the management of water hyacinth, Eichhornia crassipes, Biological News and Information, 11(1):11-22;

Hill, M.P., Cilliers, C.J., (1999), A review of the arthropod natural enemies, and factors that influence their efficacy, in the biological control of water hyacinth, Eichhornia crassipes (Mart.) Solms-Laubach (Pontederiaceae) in South Africa, Biological control of weeds in South Africa (1990-1998), 103-112;

Holm, L., Doll, J., Holm, E., Pancho, J., Herberger, J.,  (1997), World Weeds. Natural Histories and Distribution, New York, USA: John Wiley and Sons, Inc.

Julien, M., (2008), Plant biology and other issues that relate to the management of water hyacinth: a global perspective with focus on Europe, Bulletin OEPP/EPPO Bulletin (Papers from EPPO/CoE Workshop – How to manage invasive alien plants? The case study of Eichhornia crassipes), 38(3): 477-486;

Julien, M.H., Griffiths, M.W., (1998), Biological control of weeds: a world catalogue of agents and their target weeds, ed. 4;

Jyoti, P., Garima, A., (2013), Environmental impact of hyacinth on water bodies and its remedial measures: a case study, Trends in Biosciences, 6(3): 298-299;

Lu, J., Wu J., Fu Y., Zhu L., (2007), Water hyacinth in China: a sustainability science-based management framework, Environmental Management, 40(6): 823-830;

Ciuma apelor cu frunze înguste

Nume științific: Elodea nuttallii (Planch.) H. St. John

Descriere

Plantă subacvatică perenă, originară din America de Nord care a pătruns în Europa cel mai probabil în timpul secolului al XX-lea. Prima semnalare a plantei în Anglia a fost făcută în anul 1914 când în mod eronat a fost identificată ca Hydrilla verticillata. Abia în 1974 a fost identificată corect ca fiind Elodea nuttallii. În Europa Centrală și de Nord prima menționare a speciei este făcută în anul 1939 în Belgia, în 1941 în Olanda și 1953 în Germania. Trâiește în ape eutrofizate cu un anumit grad de poluare organică. Tolerează poluarea cu petrol și salinități de până la 14‰ (CAPM 2004). În Norvegia este întâlnită în lacuri cu alcalinitate scăzută  (Ca 4 mg/l), împreună cu Isoetes lacustris (Mjelde 2009). Pot apărea hibrizi între E. canadensis și E. nuttallii (Cook & Urmi-König 1985). E. nuttallii poate crește în ape mai adânci decât E. canadensis (Anderberg 2005).

Tulpină

Lungă (30-100 cm), subțire, ramificată.

Frunze

Scurte (6 – 13 mm) și înguste (1.5 mm), verde pal, dispuse în spirală de 3, îndoite și care se îngustează treptat spre capăt. E. nuttallii este în general mai mică și cu o colorație mai pală decât E. canadensis iar tulpina este de cele mai multe ori ramificată.

The leaves are folded along the midrib and bent like claws. E. nuttallii is in general smaller and paler than E. canadensis and its stalk is often more branched.

Flori

Mici (8 mm ø), albe, cerate, petale mici sau absente.

Perioada de înflorire

Iulie – septembrie

Fruct

Capsulă ovoidă care conține câteva semințe.

Înmulțire

Prin fragmente vegetative transportate de curenții acvatici (Bowmer et al. 1984), foarte rar prin semințe.

Impact

Elimină alte plante acvatice, produce fenomenul de umbrire și consumă oxigenul din apă, reduce viteza de curgere a apei. Provoacă eutrofizare secundară prin descompunerea plantelor la sfârșitul sezonului de vegetație.

Control mecanic

Prin tăiere înainte de lunile februarie, iulie sau august.

Control biologic

Prin introducerea peștilor ierbivori.

 Foto credit

Pierfranco Arrigoni – Valmadrera

http://luirig.altervista.org/schedenam/fnam.php?taxon=Elodea+nuttallii

Bibliografie

Bowmer, K.H., Mitchell, D.S. and Short, D.L. 1984, Biology of Elodea canadensis Mich. and its management in Australian irrigation systems. Aquatic botany 18: 231-238.

Anderberg, A. 2005, Elodea nuttallii. Den virtuella floran. The Swedish Museum of Natural History, http://linnaeus.nrm.se/flora/mono/hydrocharita/elode/elodnut.html Date of Access: 22 April 2009.

Cook, C.D.K and Urmi-König, K. 1985, Range extension of aquatic vascular plant species. Journal of Aquatic Plant Management 23:1-6.

Mjelde, M. 2009, Smal vasspest (Elodea nuttallii) i Bjårvatn. Forekomst og dybdeutbredelse av vannvegetasjonen i 2008. Norsk institutt for vannforskning. NIVA-rapport lnr 5731-2009.

Ciuma apelor

Nume științific: Elodea canadensis Rich. in Michx. (1803)

Descriere

Plantă subacvatică perenă, originară din America de Nord. Elodea canadensis a fost pentru prima dat[ observată în Europa în anul 1836 în Irlanda într-un iaz, unde se stabilise de ceva vreme. E. canadensis se poate dezvolta în multe habitate, dar preferă iazurile liniştite, lacurile, râurile care au curgere lentă şi un substrat nămolos. Preferă apele bogate în nutrienţi.

Tulpină

Lungă (30-100 cm), subțire, ramificată.

Frunze

Verde pal dispuse în spirală de 3, îndoite și care se îngustează treptat spre capăt.

Flori

Mici (8 mm ø), albe, cerate.

Perioada de înflorire

Iulie – septembrie

Fruct

Capsulă ovoidă care conține câteva semințe.

Înmulțire

Vegetativ, prin fragmente (Gollasch, 2006). Fragmentele plantei au rată mare de supravieţuire, pot fi dispersate pe distanţe lungi ceea ce face să crească capacitatea lor invazivă (Holm et al., 1997; Barrat-Segretain et al., 2002).

Impact

Dezvoltă o fitomasă abundentă înlocuind speciile autohtone având un impact progresiv asupra folosirii apei în diverse moduri. Blochează pătrunderea luminii în masa apei ceea ce duce la anoxie. Efectele sunt în mare parte economice, ca urmare a reducerii debitului apei, dar şi impacte de mediu şi sociale.

Control mecanic

Prin tăiere înainte de lunile februarie, iulie și august. Îndepărtarea prin greblare sau cu ajutorul bărcilor de dragare. O metodă des utilizată o reprezintă secarea lacurilor, a canalelor, iazurilor sau a terenurilor irigate, dar se obţin rezultate bune doar în ţările cu un sezon uscat prelungit sau în cadrul habitatelor care sunt uşor de drenat (Walker, 1959).

Control biologic

Prin introducerea peștelui cosaş (Ctenopharyngodon idella) şi a unui crap fitofag care poate consuma între 75-200% din masa corpului lor/zi (Jordan, 2003). Alte exemple au fost aplicate cu succes în Europa de vest şi SUA (Stott et  al., 1971; Fowler, 1984).

Control chimic

Cu ajutorul unui erbicid deşi studiile arată că aceasta metodă nu este indicată datorită consecinţelor asupra celorlalte specii acvatice (Burdick, 1961; Murphy şi Barrett, 1990).

Foto credit

Jiří Kameníček

http://www.biolib.cz/en/taxonimage/id99207/?taxonid=41889

Bibliografie

Barrat-Segretain, M.H., Elger, A., Sagnes, P., Puijalon, S., (2002), Comparaison of three life-history traits of invasive Elodea canadensis Michx. and Elodea nuttallii (Planch) H.St.John, Aquatic Botany, 74(4): 299-313;

Browmer, K.H., Mitchell, D.S., Short, D.L., (1984), Biology of Elodea canadensis Mich. and its management in Australian irrigation system, Aquatic botany 18: 231-238;

Burdick, G.E., (1961), Chemical control of aquatic vegetation in relation to the conservation of fish and wildlife, Proceedings Northeast Weed Control Conference, 15:485-492;

Fowler, M.C., (1984), Experiments on the effects of the herbivorous fish, grass carp (Ctenopharyngodon idella Val.) on aquatic vascular plants, algae, zooplankton and phytoplankton and the importance of water temperature on the success of weed control, Technical Report, Agricultural and Food Research Council Weed Research Organization, no.77;

Gollasch, S., (2006), Elodea canadensis. DAISIE (Delivering Alein Invasive Species Inventories for Europe)

Holm, L., Doll, J., Holm, E., Pancho, J., Herberger, J.,  (1997), World Weeds. Natural Histories and Distribution, New York, USA: John Wiley and Sons, Inc.

Jordan, M., (2003), Review-Grass carp: are thez a safe biological control agent for nuisance aquatic vegetation?, www.invasive.org/gist/moredocs/cteide02.rtf

Murphy, K.J., Barrett, P.R.F., (1990), Chemical control of aquatic weed, in Pieterse, A.H., Murphy, K.V., Aquatic Weeds, Oxford, UK: Oxford Science Publication, 136-174;

Stott, B., Cross, D.G., Iszard, R.E., Robson, T.O., (1971), Recent work on grass carp in the United Kingdon from the standpoint of its economics in controlling submerged aquatic plants, in Proceedings of the European Weed Research Council, 3rd International Symposium on Aquatic Weeds, Oxford, UK, 105-116;

Walker, C.R., (1959), Control of certain aquatic weeds in Missouri farm ponds, Weeds, 7:310-316

Sârmuliță

Nume științific: Vallisneria spiralis L.

Descriere

Plantă subacvatică, originară din sudul Europei, nordul Africii, Orientul Mijlociu, sud-vestul Asiei. În ultimul secol s-a răspândit şi în Europa Centrală, de Nord şi Nord-Vest, a fost intrudusă în Regatul Unit, America de Nord, Indiile de Vest, Noua Zeelandă. Preferă habitatele de apă dulce statice sau curgătoare, inclusiv lacuri, iazuri, cursuri de apă şi zone umede.

Tulpină

Scurtă (2 cm).

Frunze

Sub formă de benzi ce pot atinge 10 mm lăţime şi 100 cm lungime sau chiar mai lungi, aranjate într-o rozetă bazală. Frunzele au 3 până la 5 nervuri paralele cu margini fin fin zimţate, de culoare verde pal până la roșcat.

Flori

Plutitoare, atașate de planta submersă prin pistiluri lungi care după fertilizare coboară în apă determinând dezvoltarea și maturizarea fructelor în apă. Inflorescenţă axială, aproximativ 9.5-10 cm lungime, elipsoidale, seminţe numeroase, elipsoidale, striate, 1.3-2 mm lungime, endospermul absent (Lowden, 1982).

Perioada de înflorire

Iunie – octombrie

Fruct

Fructe alungite, sub formă de capsulă ovoidă care conține 200-400 semințe de mici dimensiuni (2 mm).

Înmulțire

Florile staminate se desprind complet de la baza plantelor masculine. Florile se ridică la suprafaţă şi se deschid formând structuri plută, care sunt dispersate de vânt şi curenţi. Florile pistilate, ataşate de plantele scufundate cu ajutorul unor pedunculi lungi, flexibili, îşi orientează deschiderea către suprafaţa apei şi polenizarea are loc atunci când antenele florilor staminate plutitoare intră în contact cu stigmatele florilor pistilate (Les et al., 2008).

Impact

Poate împiedica curgerea apei în canalele de irigaţii şi baraje, poate afecta drenajul, impact asupra navigaţiei, utilizării în scopuri recreaţionale şi în agricultură a corpurilor de apă. Poate forma paturi dense de vegetaţie care deplasează alte specii hidrofite submerse (MAF Biosecurity New Zealand, 2010); în lacurile poloneze se remarcă înmulţirea prin fragmente vegetative în special toamna cand speciile indigene sunt inactive (Hutorowicz, 2006).

Control mecanic

În Noua Zeelandă a devenit aproape imposibil de eliminat o dată ce aceasta ajunge să se instaleze  dar în cazul unor infestări mici se recurge la ajutorul scafandrilor pentru smulgerea plantelor din apă (Auckland Regional Council, 2010).

Control biologic

Intruducerea crapului, deşi acesta ar consuma nu numai plantele nedorite dar şi alte plante acvatice (Froude, 2002)

Control chimic

Nu se recomandă în ariile naturale protejate!

Foto credit

Michael Kesl

http://www.biolib.cz/IMG/GAL/109917.jpg

Bibliografie

Auckland Regional Council, (2010), Auckland regional pest strategy 2077-2012, http://www.aucklandcouncil.govt.nz/EN/Pages/default.aspx

Froude, V.A., (2002), Biological control options for invasive weeds of New Zeeland protected areas, Science Conservation, nr. 199: 68pag;

Hutorowicz, A., (2006), Vallisneria spiralis L. (Hydrocharitaceae) in lakes in the vicinity of Konin (Kujawy Lakeland), Biodiversity: Research and Conservation, 1-2:154-158;

Les, D.H., Jacobs, S.W.L., Tippery, N.P., Chen, L., Moody, M.L., Wilstermann-Hildebrand, M., (2008), Systematics of Vallisneria (Hydrocharitaceae), Systematic Botany, 33:49-65;

Lowden, R.M., (1982), An approach to the taxonomy of Vallisneria L. (Hydrocharitaceae), Aquatic Botany, 13:269-298;

MAF Biosecurity New Zealand, (2010), Eelgrass: Vallisneria spiralis, http://www.biosecurity.govt.nz/pests/vallisneria-spiralis