Category: Pești

Nume științific: Pseudorasbora parva Temminck & Schlegel, 1846

Specie originară din China, Japonia, Korea, Rusia și a cărei prezență a fost semnalată în Europa în 1961 în sudul României şi Albania. În ultimii 40 de ani a colonizat aproape întreaga Europă  de la est către vest Ungaria, Cehia, Slovacia, Franța, Austria, Gemania, Belgia, Bulgaria, nordul Greciei, Turcia, partea vestică a Balcanilor, Polonia, Italia, Anglia și Danemarca.

Identificarea speciei

Corp alungit, uşor aplatizat pe lateral. Lungimea maximă poate atinge 110 mm, deşi cei mai mulţi indivizi au o lungime de 80-90mm şi o greutate de 17,1-19,2g. Coloraţia este similară pentru ambele sexe, deschis la culoare pe laterale iar pe burtă de la galben-verzui la argintiu (Witkowski, 2011). Exemplarele tinere prezintă cate o dungă neagră pe laterale care dispare o dată cu vârsta (Kotusz şi Witkowski, 1998);

Descrierea habitatului

Atât în zonele native cât și în cele invadate trăiesc în habitate în râuri cu curgere lentă, în lacuri puțin adânci, canale de irigații mici, în rigole. Preferă habitatele cu vegetație bogată (Berg 1949, Kapusta et al. 2008, Kozlov 1974, Muchačeva 1950, Witkowski 2000), dar există și excepții. De exemplu, în Danemarca peștele a fost identificat în două situri caracterizate printr-o vegetație aproape inexistentă (Olesen, pers. comm.).

Reproducere și ciclu de viață

Pește care se hrănește cu zooplancton, depune icre la vârsta de 1 an. În bazinul râului Amur reproducerea începe când temperatura apei atinge 15-19°C (mai-august) în timp ce în Europa, depunerea icrelor se face mai devreme – în aprilie-iunie. Femela depune icre de 3-4 ori pe sezon. Poate produce de la câteva sute la câteva mii de ouă. Icrele sunt depuse pe plante, nisip, pietre, cochilii de moluște și alte suprafețe. Înainte de depunerea icrelor, femela curăță cu atenție substratul pentru depunerea pontei. Un mascul poate fertiliza ouăle a mai multor femele consecutiv. Masculul păzește apoi ouăle până la eclozare și gonește peștii care se apropie de pontă.

Impact

În Europa de S, a dus la scăderea numărului sau chiar dispariţia unor ciprinide autohtone (ex: Scardinius erythrophthalmus, Carassius carassius, Rhodeus sericeus, Gobio gobio şi Leucaspius delineatus). Concurează cu alte specii de peşti pentru hrană, se hrăneşte cu juvenilii mai multor specii de peşti native. Fiind un vector de boli infecţioase (inclusiv Spherotecum destruens), se constituie într-o ameninţare serioasă atât la adresa speciilor native de peşte cât şi a celor din crescătorie din Europa (Pinder et al., 2005).

Eradicare și metode de control

Prin introducerea crapului, dar înainte de introducerea acestuia se recomandă păstrarea prădătorilor nativi pentru o scurtă perioadă (şi apoi îndepărtarea lor) – Giurca şi Angelescu, 1971;

Photo credit

H. R. Esmaeili

http://www.briancoad.com/species%20accounts/Cyprinidae%20Garra%20to%20Vimba.htm

Bibliografie

Berg L. S. (1949). Ryby presnych vod SSSR i sopredelnych stran. 2. ss. 477- 925. Izd. AN SSSR, Moskva-Leningrad.

DAISIE, (2006), Myocastor coypus. Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe, http://www.europe-aliens.org/

Giurca R., Angelescu N., (1971), Consideraţii privind biologia şi aria de răspândire geografică a cyprinidului Pseudorasbora parva (Schlegel) în apele României, Buletinul de Cercetări Piscicole, 30: 99-109;

Kapusta A., Bogacka-Kapusta E. and Czarnecki B. (2008). The significance of stone moroko Pseudorasbora parva (Temminck and Schlegel) in the small-sized fish assemblages in the litoral zone of the heated Lake Licheńskie. Arch. Pol. Fish. 16: 49-62.

Kotusz J., Witkowski A., (1998), Morphometrics of Pseudorasbora parva (Schlegel, 1842) (Cyprinidae: Gobioninae), a species introduced into the Polish waters, Acta Ichthyol, Piscat, 28: 3-14;

Kozlov V. I. (1974). Amurskij čebačok – Pseudorasbora parva (Schl.) – novyj vid ichtiofauny bassejna Dnestra. Vest. Zool. 1: 77-78.

Muchačeva V. A. (1950). K biologii amurskogo čebačka Pseudorasbora parva (Schlegel). Tr Amur. Ichtiol. Eksped., 1945-1949, 1: 365-374.

Olesen T.M, Nielsen, J.G. and Møller, P.R. (2003). Båndgeundling Pseudorasbora parva (Temminck & Schlegel, 1864) ny ynglefisk i Danmark. Flora og Fauna, 109 (1): 1-5

Pinder C., Gozlan R.E., Britton J.R., (2005), Dispersal of the invasivenes topmouth gudgeon, Pseudorasbora parva in the UK: a vector for an emergent infectious disease, Fisheries Management and Ecology, 12(6): 411-414;

Witkowski A., (2011), NOBANIS – Invasive Alien Species Fact Sheet – Pseudorasbora parva – From Online Database of the European Network on Invasive Alien Species – www.nobanis.org.

Nume științific: Carassius auratus gibelio Bloch, 1782 

Pește originar din Siberia a fost introdus în lacurile, iazurile și râurile care au o curgere lentă din Europa, America de Nord și Asia. Este un pește de mărime medie, poate atinge 3 kg și o lungime de 45 de cm.

Identificarea speciei

Este un pește robust, cu corpul comprimat lateral dar lunguieț. Are capul scurt și ochi mari. Gura este mică cu buze subțiri. Carasul nu are mustăți, acesta fiind principalul criteriu de deosebire față de crap pentru persoanele necunoscătoare. S-a constatat că în urma hibridizărilor pot apărea exemplare care să prezinte mustăți minuscule. Corpul are colorit argintiu-maroniu și este acoperit cu solzi mari și groși, rotunjiți. Radia din înotătoarea caudală prezintă 13-14 zimți în timp ce înotătoarea dorsală prezintă 10-11 zimți mici la prima jumătate a radiei.

Carasul are dimensiuni între 10-35 cm iar greutatea între 102-250 g. Au fost însă capturate exemplare care atingeau 50 cm și o greutate de 1-1,5 kg. S-a constatat că corpul carașilor care trăiesc în ape stătătoare este mai scurt decât al celor care trăiesc în ape curgătoare.

Descrierea habitatului

Trăiește în ape dulci stătătoare, ape de câmpie cu vegetație subacvatică. Poate tolera concentraţii scăzute de oxigen şi poluare (Kottelat şi Freyhof, 2007). Indivizii care trăiesc în lacuri migrează la gurile râurilor pentru a evita concentrațiile scăzute de oxigen de pe timpul iernii.

Reproducere și ciclu de viață

Carasul este una dintre puținele specii de pește a cărei populație este alcătuită exclusiv din femele, unele reproducându-se ginogenetic (femela depune icre împreună cu alte specii (crapul Cyprinus carpio și caracuda Carassius carassius), gametul masculin pătrunde în ovul fără să-l fecundeze, rezultând o populație feminină). Masculii se deplasează spre siturile de împerechere înaintea femelelor. Aceștia fertilizează ouăle lipicioase care sunt atașate de plantele acvatice sau obiecte scufundate. Durata de viață a carasului este de până la 10 ani.

Se hrănește cu plancton, nevertebrate bentice, plante și detritus (substanță minerală provenită din sfărîmarea rocilor sub acțiunea agenților externi).

Impact

Impact negativ asupra unor specii native cum sunt linul (Tinca tinca) şi caracuda (Carassius carassius), cu care concurează asupra resurselor trofice.

Eradicare și metode de control

Carasul este o specie prolifică care se crede că este răspunzătoare de declinul peștilor nativi, nevertebratelor și populația de plante din diferite zone. Mai mult, este cunoscut pentru creșterea turbidității apei din cauza obiceiului de a stârni sedimentele în timpul hrănirii. Introducerea speciilor de pești străini în ape deschise este interzis în marea majoritate a țărilor europene.

Eradicarea carasului este dificil de realizat după ce populația s-a statornicit. În prezent există doar câteva experiențe pozitive de eradicare completă a carasului. O metodă comună de eradicare este pescuitul electric care din păcate nu este eficientă. O altă metodă de eradicare care poate fi folosită doar pentru iazuri și bălți este asanarea completă a iazurilor prin metode mecanice în perioada toamnei.

Înainte de adoptarea oricărei măsuri de eradicare a crapului este important a se evalua potențialul impact al acestui proces asupra întregului ecosistem deoarece alte specii acvatice sau semi acvatice pot fi afectate în mod negativ de această metodă de eradicare.

Photo credit

Piet Spaans

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/49/CarassiusGiebelioOhe.jpg

Bibliografie

DAISIE, (2006), Myocastor coypus. Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe, http://www.europe-aliens.org/

Kottelat M., Freyhof J., (2007), Handbook of European freshwater fishes, Publication Kottelat, Cornol, Switzerland;

Nume științific: Ameiurus nebulosus Lesueur, 1819 

Este un pește răpitor nativ din America de Nord care a fost adus în Europa la jumătatea secolului al IX-lea precum şi Chile, Puerto Rico şi Noua Zeelandă (FishBase, 2004).

Identificarea speciei

Somnul american are un aspect asemănător somnului negru (Ameiurus melas), atinge dimensiuni între 20 și 30 cm dar poate ajunge și până la 50 cm. Pot cântări 0,5 kg însă au fost raportate existența unor exemplare de 3,6 kg. Nu au fost observate diferențe semnificative între dimensiunile masculilor și cele ale femelelor. Este un pește robust care are corpul îngroșat, aplatizat cu capul turtit dorsoventral. Spatele este moderat arcuit cu o proeminență în spatele capului. Gura este mare, puternică, prevăzută cu un șir de dinți mici pe ambele fălci. Falca superioară este puțin mai lungă decât cea inferioară. În jurul gurii prezintă patru perechi de mustăți de culoare maro închis spre negru, cu câte o mustață singulară în colțurile gurii, o pereche în fața ochilor poziționate pe bot și două perechi sub bărbie. Aceste mustăți sunt sensibile la atingere și la stimuli chimici.

Pielea este groasă, acoperită cu un start de mucus și lipsită de solzi. Are o culoare de la maro închis la verde măsliniu pe spate, uşor mai deschis pe laterale; partea inferioară a capului şi a maxilarului inferior sunt de culoare galben untos, care ajunge la un gri deschis pe burta (McDowall, 1990). Partea inferioară a capului și mandibula au culoare gălbuie, care continuă cu tonuri de alb pal sau gri pe abdomen. Au o aripioară dorsală, o dorsală adipoasă (asemănătoare peștilor din familia păstrăvului) și o aripioară caudală. În captivitate specia își pierde pigmentația căpătând o culoare albicioasă.

Descrierea habitatului

Trăiește în ape liniștite cu multe plante acvatice, în iazuri, râuri și fluvii. Poate fi întâlinit de asemenea în lacuri, lagune. Tolerează apele cu concentraţie mare de dioxid de carbon şi concentraţie scăzută de oxigen, precum şi termperaturi de până la 31,6ºC (FishBase, 2004); poate trai fără apă o lungă perioadă de timp dacă este menţinut umed (McDowall, 2000). Poate suporta temperaturi de până la 36°C. Preferă habitatele cu vegetație subacvatică și substraturi. Poate supraviețui perioade îndelungate fără apă, cu condiția să-i fie umezit corpul. Sunt rezistenți la poluarea domestică și cea industrială.

Reproducere și ciclu de viață

Se înmulțește prin ouă depuse într-un cuib sub forma unei adâncituri  nu foarte adâncă construită pe fundul apei de unul sau ambii părinți. Ouăle sunt îngrijite de ambii părinți. Exemplarul care le păzește, le mișcă cu ajutorul mustăților și le ventilează cu ajutorul aripioarelor pentru a încuraja creșterea și dezvoltarea. Eclozarea are loc după o săptămână când juvenilii se dispersează în bancuri mici. Ating maturitatea la 2-3 ani, cu o lungime de aproximativ 180-200mm; pot trai până la 8 ani (McDowall, 2000). Se hrăneşte cu melci, raci de apă dulce, oua de peşte, viermi, insecte (adulte şi larve), peşte şi alge (McDowall, 2000; FishBase, 2004)

Impact

Afectează crescătoriile de păstrăv (Dedual, 2002), rac de apă dulce (Barnes, 1996) şi ţipari (Rowe şi Graynoth, 2002).

Eradicare și metode de control

Nu a fost stabilit existența unui impact negativ cauzat de această specie, cu toate acestea, introducerea acestei specii de pești în ape deschise este interzisă în marea majoritate a țărilor europene.

Amplasarea de vintire (unelte de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia) în ape închise este foarte eficientă pentru capturarea somnului pitic însă trebuie luate în calcul pierderile provocate de capturarea în mod neintenționat a peștilor nativi. Prin practicarea pescuitului în scopuri comerciale folosind plasele de pescuit (Dedual, 2002).

Photo credit

Hauer-Naturfoto

http://www.lfvooe.at/fische/zwergwels/

Bibliografie

Barnes, G.E., (1996), The biology and general ecology of the brown bull head catfish (Ameiurus nebulosus) in Lake Taupo, MSc Thesis,University of Waikato, Hamilton;

DAISIE, (2006), Myocastor coypus. Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe, http://www.europe-aliens.org/

Dedual M., (2002), Vertical distribution and movements of brown bullhead (Ameiurus nebulosus Lesueur 1819) in Motuoapa Bay, southern Lake Taupo, New Zeeland, Hydrobiologia, 483: 129-135;

FishBase, (2004), Species profile Ameiurus nebulosus Brown bullhead

McDowall, R.M., (2000), The Reed fish guide to New Zealand freshwater fishes, Auckland, Reed;

McDowall, R.M., (1990), New Zealand Freshwater Fishes: a natural history and guide, Heinmann and Reed MAF Publishing Group, Auckland, Heinemann Reed;

Rowe D.K., Graynoth E., (2002), Lake Managers Handbook – Fish in New Zeeland Lakes, Ministery for the Environment, Wellington;