Category: Nevertebrate acvatice

Descrierea habitatului

Trăiește în ape stătătoare sau în ape cu curgere lentă. Poate fi întâlnită atașată de obiecte, suprafațe, sau chiar de alte moluște prin filamentele care atârnă din cochiliile lor. Se dezvoltă mai bine dacă apele nu au un pH acid. Pot fi întâlnite până la o adâncime de 2-12 m. Le este greu să supraviețuiească în apele puțin adânci cu valuri sau înghețate. Pot supraviețui în ape mult mai adânci, au fost găsite exemplare de scoică zebră la adâncimi și probabil că pot supraviețui și la adâncimi mult mai mari. Se opresc din creștere când apele au o temperatură de 3°C iar rata de creștere  și hrănire se accelerează când apele au 20-25 °C. La temperaturi de mai ridicate își încetinesc creșterea, iar la temperaturi de 30°C încep să moară.

Reproducere și ciclu de viață

Scoicile zebră adulte încep să se reproducă primăvara când temperatura apei crește până la 12°C, putând atinge cote maxime la 18-20°C, poate avea loc pe parcursul a 3-5 luni (DAISIE, 2006; Benson şi Raikow, 2008). Se pot reproduce continuu in habitatele ale căror ape au o temperatură constantă tot anul. Femelele eliberează ouăle în apă iar masculii eliberează sperma după care are loc fertilizarea. Femelele cresc și eliberează într-o serie până la 40000 de ouă, de patru ori în perioada de împerechere, care durează atâta timp cât temperatura apei are o temperatură propice. Fiecare femelă poate elibera până la 1 milion de ouă în fiecare an.

La 3-5 zile după ferilizareo larvă de dimensiuni mici iese din ou. Larva poate înota în sus (dar nu îndeajuns de puternic pentru a inota împotriva curenților acvatici) și are doar un mic început de cochilie. În următorul stagiu, pe măsură ce crește și își dezvoltă câteva organe interne (inclusiv piciorul musculos) și o protuberanță la articulația cochiliei. După o lună larva se fixează de o suprafață dură. Își folosește piciorul musculos pentru a se deplasa încet, iar atunci când găsește un loc propice se fixează de suprafața respectivă, unde va rămâne pănă la sfârșitul vieții care poate varia de la 3 la 9 ani. Ultimul stagiu de dezvoltare îl reprezintă metamorfozarea ei în adult. Indivizii adulţi se pot desprinde în mod voluntar pentru a cauta locaţii alternative. (Benson şi Raikow, 2008).

Impact

Concurează pentru spaţiu şi hrană cu scoicile native şi alte organisme filtratoare; bioacumulează poluanţi; alterează starea habitatelor. Cochiliile ascuţite pot provoca răni în zonele de agrement (Minchin et al., 2002).

Metode de prevenire

Eradicarea totală a scoicii zebră din apele infestate are puține șanse de reușită folosind tehnologiile actuale. Eforturile se axează în principale pe protejarea infrastructurii (cursurilor de apă) și a vectorilor de transmitere (bărci, trailere, echipamente). Controlul scoicilor zebră pentru a minimiza efectele asupra sistemelor naturale și antropice este unul foarte costisitor, indiferent de metoda aleasă.

Eradicare și metode de control

Control mecanic

Inculde extragerea apei din surse publice sau puțuri subterane, tratamente termale, spălarea folosind un jet de apă de presiune înaltă, îndepărtarea mecanică, înghețarea, raclarea, frecarea, desecarea surselor invadate cu Dreissena. Un posibil control include folosirea câmpurilor electrice, pulsul acustic, electromagnetismul de frecvență joasă, lumina ultravioletă.

Îndepărtarea vegetației vizibile (care ar putea adăposti mici moluște) de pe bărci, trailere sau mutarea echipamentelor dintr-un corp de apă în altul reprezintă o metodă importantă de control în răspândirea scoicii zebră.

Control biologic

Prin intermediul prădătorilor (raţe, peşti, raci) deşi această tehnică s-a dovedit a fi ineficientă până în prezent deoarece efectele sunt de scurtă durată (Bially şi MacIsaac, 2000).

Control chimic

Există o serie de substanțe chimice care pot combate moluștele însă utilizarea controlului chimic nu este recomandată deoarece substanțele chimice nu sunt destinate pentru combaterea unei singure specii, în plus pot afecta speciile native și habitatele acestora.

Control integrat

O combinaţie de proceduri chimice şi termice s-a dovedit a fi eficientă. Larvele sunt ucise în cateva minute iar scoicile adulte în cateva ore, la un pH de 12 şi o temperatură a apei de 30°C (Birnbaum, 2006).

Photo credit

http://www.iswa.uni-stuttgart.de/ch/forschung/flabo.html

Bibliografie

Benson A.J., Raikow D., (2009), Dreissena polymorpha, USGS Nonindigenous Aqautic Species Database, Gainesville, Florida;

Bially A., MacIsaac H.J., (2000), Fouling mussels (Dreissena spp.) colonize soft sediments in Lake Erie and facilitate benthic invertebrates, Freshwater Biology, 43: 85-97;

Birnbaum, (2006), NOBANIS – Invasive Alien Species Fact Sheet – Dreissena polymorpha,  http://www.nobanis.org/files/factsheets/Dreissena_polymorpha.pdf

DAISIE, (2006), Factsheet Dreissena polymorpha, Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe, http://www.europe-aliens.org/pdf/Dreissena_polymorpha.pdf ;

Mackie G.L., Gibbons W.N., Muncaster B.W., Gray I.M., (1989), The zebra mussel, Dreissena polymorpha: A synthesis of European experiences and a preview for North America, Toronto, Queens Printer for Ontario;

Minchin D., Lucy F, Sullivan M., (2002), Zebra mussel: Impacts and spread, in: Leppakoski E., Gollasch S., Olenin S., Invasive Aquatic Species of Europe. Distribution, Impacts and Management, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, The Netherlands, 135-146;

Nume științific: Hemimysis anomala G.O.Sars, 1907

Specie de miside cu origine în Marea Neagră, Marea Azov şi Marea Caspică (Bij de Vaate et al., 2002).

Identificarea speciei

Se identifică de cele mai multe ori după culoarea roşu aprins sau cel puţin datorită petelor roşiatice. Au o lungime de 6-13 mm (Salemaa şi Hietalahti, 1993; Janas şi Wysocki, 2005; Borcherding et al., 2006), femelele fiind uşor mai mari decât masculii (Kipp şi Ricciardi, 2007). Forma telsonului este cea mai importantă în identificarea acestei specii. Prezintă telson alungit, dreptunghiular, poarta un rând de ţepi scurte de-a lungul laturilor şi o pereche de spini lungi la colţurile posterioare (Faasse, 1998).

Descrierea habitatului

Deşi majoritatea speciilor de miside trăiesc în mediul marin, 3% (25 de specii) se găsesc în apele dulci până la sărate. H. anomala este un misid de apă sălcie care se poate adapta la mediile de apă dulce (Jazdzewski et al., 2005). Tolerează o salinitate între 0-19 ppt (Bij de Vaate et al., 2002; Borcherding et al., 2006) şi preferă temperaturile între 9-20° Populaţiile pot supravieţui la temperaturi de 0°C în timpul iernii, dar cu pierderi substanţiale (Borcherding et al., 2006).

Reproducere și ciclu de viață

Se înmulţesc din aprilie până în septembrie/octombrie. Ating maturitatea sexuală în mai puţin de 45 de zile. Dimensiunea puietului este corelată cu lungimea femelelor si poate varia între 6-70 embrioni per individ (Salemaa şi Hietalahti, 1993; Ketelaars et al., 1999; Borcherding et al., 2006). Este un omnivor oportunist care se hrăneşte în principal cu zooplancton, dar consumă şi detritus (resturi vegetale şi animale), fitoplancton (în special alge verzi şi diatomee) şi larve de insecte (Ketelaars et al., 1999; Borcherding et al., 2006; Dumont, 2006).

Impact

Poate reduce cantităţile de zooplancton şi fitoplancton în funcţie de mărimea populaţiei

Eradicare și metode de control 

Control mecanic

Iradiere cu raze ultraviolete şi fascicul de electroni (GLMRIS, 2012).

Control biologic

Cu ajutorul prădătorilor: Alosa pseudoharengus, Ambloplites rupestris, Perca flavescens, Marone americana (Brooking et al., 2010; Lantry et al., 2010).

Control chimic

Creşterea treptată a salinităţii de la 4-30 ppt ceea ce duce la mortalitate 100% după 5 ore şi creşterea bruscă a salinităţii la 30 ppt ceea ce duce la mortalitate 100% după 3 ore (Ellis şi MacIsaac, 2008).

Photo credit:

Peter Gilles

http://www.halophila.de/startseite/lexika/diverses/garnele/garnele.html

Bibliografie

Bij de Vaate A., Jazdzewski K., Ketelaars H.A.M., Gollasch S., Van der Velde G., (2002), Geographical patterns in range extension of Ponto-Caspian macroinvertebrate species in Europe, Canadian Journal of Fisheries and Aquatic Sciences, 59: 1159-1174;

Borcherding J., Murawski S., Arndt H., (2006), Population ecology, vertical migration and feeding of the Ponto-Caspian invader Hemimysis anomala in a gravel-pit lake connected to the River Rhine, Freshwater Biology, 51: 2376-2387;

Brooking T.E., Rudstam L.G., Krueger S.D., Jackson J.R., Welsh A.B., Fetzer W.W., (2010), First occurrence of the mysid Hemimysis anomala in an inland lake in North America, Oneida Lake, Journal of Great Lakes Research, 36(2): 577-581;

Dumont S., (2006), Notes and News. A new invasive species in the north-east of France, Hemimysis anomala G.O.Sars, 1907 (Mysidacea), Crustaceana, 79: 1269-1274;

Nume științific: Eustrongylides sp. 

Este o specie de nematode (viermi cilindrici), respectiv Eustrongylides tubifex, E. ignotus şi E. excisus. care infectează peștii de apă dulce și provoacă mortalitate în rândul efectivelor de păsări acvatice.

Identificarea speciei 

Cele 3 specii de Eustrongylides au cicluri de viaţă similare ce necesită două gazde intermediare. Este nevoie de patru etape de dezvoltare ale parazitului pentru a ajunge de la ou la vierme matur capabil de reproducere. Larvele care infectează păsările pot penetra stomacul la 3-5 ore după ce gazda a ingerat parazitul intermediar, iar larvele devin rapid viermi maturi sexual ce pot depune ouă la 10-17 zile dupa infectare. Au fost raportate infectarea cu E. tubifex în cazul a patru familii de păsări (stârci şi egrete; ferestraşi; cufundari; cormorani), E. ignotus – 3 familii de păsări (stârci şi egrete; lopătari şi ibis; pelicani) şi E. excisus – 3 familii de păsări; Eustrongylides sp. a fost raportat şi în cazul păsărilor de pradă.

Descrierea habitatului 

Eutrofizarea şi temperaturile ridicate ale apei (20-30°C) sunt condiţii optime pentru acest parazit. Au fost raportate infecţii în rândul peştilor în apele cu surse externe de nutrienţi şi afectate de poluare termică.

Reproducere și ciclu de viață 

Se reproduce pe tot parcursul anului. Parazitul are un ciclu complex de viață care implică două gazde intermediare , o gazdă paratenica și o gazdă definitivă. Prin urmare, ciclul de viață este indirect, deoarece parazitul trebuie să infecteze alte specii pentru a ajunge la gazda finală și să devină matur sexual pentru a se reproduce.

Impact

Poate provoca mortalitate în masă în special în rândul egretelor sau alte păsări. Păsările care au fost infectate de dată recentă prezintă deseori tuneluri mari, care sunt vizibile pe suprafaţa proventriculului, ventriculului şi intestinelor. În momentul perforării intestinelor de larve sau viermele adult, se poate observa o inflamaţie în cavitatea peritoneală (zona ce conţine organele mai jos de inimă şi plămâni)(Cole, 1999);

Eradicare și metode de control 

Perturbarea ciclului de viaţă a parazitului, prin controlul hranei (tipul de peşte şi sursa acestora) în cazul păsărilor crescute în captivitate. Îmbunătăţirea calităţii apei ca mijloc de prevenire ar trebui să se ia în considerare în raport cu practicile de utilizare a terenurilor şi evacuarea apelor uzate ce pot afecta în mod negativ coloniile de egrete şi stârci şi zonele în care se hrănesc celelalte păsări.

Photo credit

Amelia Mason

http://ncwildliferehab.org/wordpress/?page_id=1823

Bibliografie

Cole Rebecca A., (1999), Chapter 29 – Eustrongylidosis, in: Field Manual of Wildlife Diseases, General Field Procedures and Diseases of Birds, Biological Resources Division, 223-228;

Nume științific: Katamysis warpachowskyi G.O.Sars, 1893

Este originar din regiunea Ponto-Caspică însă arealul lui s-a extins în bazinul superior și cel mijlociu al Dunării și al Donului.

Identificarea speciei 

Corpul ușor turtit, lățit, de culoare maro închis are forma unei limbi și este alcătuit din 3 părți: cap, torace și abdomen. Au dimensiuni mici 4-6 mm. Capul este prevăzut cu două perechi de antene care conțin organele de simț gustative și tactile și o pereche de ochi apropiați, bombați. Capul și primul segment (sau uneori primele trei segmente) ale toracelui fuzionate formează cefalotoracele. Acesta este protejat de un exoschelet transparent, ca un scut cu rol de protecție. Cele 8 segmente toracice sunt acoperite cu o carapace care este atașată de primele 3. Primele 2 segmente toracice poartă picioare care sunt folosite pentru a filtra planctonul și microparticulele organice din apă în timp ce restul de picioare sunt folosite pentru deplasare sau împingerea apei spre picioarele din față pentru hrănire. Femelele au un marsupiu sub torace. Acest sac pentru clocire este protejat de o placă flexibilă. În această cameră sunt clocite ouăle. Abdomenul are 6 segmente, primele 5 poartă pleopode (acestea pot lipsi sau avea caracter vestigial la femele). Cel de al 4-lea pleopod este mai lung decât celelalte la masculi și are o funcție reproducătoare. Au dimensiuni mici între 4-6 mm.

Descrierea habitatului

Preferă o largă varietate de habitate cu ape adânci (>1,5 m) și bine oxigenate unde aderă la suprafețe solide de care se atașează puternic. Pot tolera și curenți puternici.  Cele mai mari densități au fost observate în siturile antropice, pe bolovanii și dalele de piatră ale straturilor de piatră care acoperă taluzurile sau căptușesc șanțurile înclinate cu scopul de a le proteja împotriva eroziunilor dar de asemenea trăiesc și în substraturile de detritus (materia organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere) printre macrofite (plante superioare de talie mare).

Reproducere și ciclu de viață 

Reproducerea are loc pe tot parcursul anului cu perioade de vârf primăvara îar în unele cazuri (de obicei în zonele mai calde) toamna și iarna. Împerecherea are loc de obicei în zonele puțin adânci ale apelor. Masculii mor de obicei în al doilea an după reproducere în timp ce femelele trăiesc pentru încă câteva luni timp în care cară ouăle în marsupiul de sub torace. Numărul de Produce 5-6 generații pe an. Se hrănesc în principal cu alge.

Impact

Metode de prevenire 

Nu au fost propuse până în prezent metode de prevenire a invaziei cu Katamysis warpachowskyi. Adoptarea de măsuri nespecifice cum sunt schimbul și tratamentul apelor de balast ar putea juca un rol important în prevenire.

Eradicare și metode de control 

Nu sunt cunoscunte metode de îndepărtare a Katamysis warpachowskyi din siturile infestate (altele decât metode distructive care pot afecta mediul înconjurător).

Photo credit

http://www.neozoen-bodensee.de/neozoen/katamysis-warpachowskyi

Bibliografie

Bacescu M (1954) Crustacea: Mysidacea. Fauna Republicii Populare Romine 4: 1-126

Katamysis warpachowskyi Sars, 1877 (Crustacea, Mysida) invaded Lake Constance, Aquatic Invasions (2010) Volume 5, Supplement 1: S31-S34

Nume științific: Orconectes limosus Rafinesque, 1817

Specie de rac de apă dulce, nativă din America de Nord este prima specie de rac non-indigenă introdusă în mod intenționat în Europa din Statele Unite. A fost introdus în Germania în anul 1890 în râul Oder ca mai apoi să fie introsus la scară largă pe tot teritoriul Germaniei și al Poloniei cu intenția de a compensa pierderile economice provocate de reducerea drastică a exemplarelor native de raci provocate de ciuma racilor. Mai apoi arealul s-a extins, ocupând mare parte fin vestul şi centrul Europei, din Franţa, Marea Britanie, Italia până în Serbia, România, Polonia, Belarus şi Lituania (Holdich et al., 2006). În România specia a fost semnalată în Dunăre (Pârvulescu et al., 2009).

Identificarea speciei

Rac de mărime medie, exemplarele adulte se pot încadra între 6-12 cm lungime, prezintă un corp suplu și este asemănător racilor europeni de râu. Culoarea variază de la oliv-brun până la brun-negricios, uneori albăstrui, pe segmentele abdomenului şi pe pleure cu benzi caracteristice de culoare brun-roşiatică. Pentru o diferenţiere a sexelor se analizează placa sternala şi pleopodele – la mascul pe placa sternală se observă primele două perechi de pleopode puternice orientate anterior, în timp ce la femelă toate pleopodele sunt egale.

Descrierea habitatului

Este o specie foarte tolerantă la condiţiile de mediu putând fi găsită într-o varietate de corpuri de apă (Holdich et al., 2006).Preferinţele ecologice ale speciei sunt apele tulburi cu substrat mâlos din zona joasă, râuri mari, canale, lacuri sau heleştee.

Reproducere și ciclu de viață

Capacitate reproductivă mare a speciei. Se înmulţeşte atât toamna cât şi primăvara, chiar şi în timpul iernii. În 6-7 săptămâni juvenilii pot deveni independenţi, devin activi din punct de vedere sexual după primul an de viaţă, la o lungime de aproximativ 50-65 mm. Consumă aproape orice fel de hrană; adulţii consumă frecvent material vegetal;

Impact

În Europa, O.limosus a contribuit la dispariţia a numeroase populaţii native de raci prin competiţie şi datorită „ciumei racilor” (Laurent, 1988; Holdich, 1999; Souty-Grosset et al., 2006).

Control biologic

Utilizarea unor dăunători, leniusculus – dăunător în Marea Britanie (Holdich et al., 2004), deşi această soluţie necesită mult timp şi efort şi costuri considerabile (Holdich şi Black, 2007).

Control chimic

Utilizarea biocidelor dar numai în sistemele acvatice închise (Holdich et al., 1999).

Photo credit

Lukáš Jurek

www.biolib.cz/en/image/id124161/

Bibliografie

Laurent P.J., (1988), Austropotamobius pallipes and A. torrentium, with observations on their interactions with other species in Europe, in: Holdich D.M., Lowery R.S., Biology of freshwater crayfish: biology, management and exploitation, Croom Helm, London and Sydney, 341-364;

Pârvulescu L., Palos C., Molnar P., (2009), First recors if the spiny-cheek crayfish Orconectes limosus (Rafinesque, 1817) (Crustacea: Decapoda: Cambaridae) in Romania, North-Western Journal of Zoology, 5(2): 424-428;

Holdich D.M., (1999), The nagative effects of established crayfish introduction, in: Gherardi F., Holdich D.M., Crayfish in Europe as alien species. How to make the best of a bad situation?, AA Balkema, Rotterdam, Brookfield, 31-47;

Holdich D., Black J., (2007), The spiny-cheek crayfish, Orconectes limosus (Rafinesque, 1817) (Crustacea: Decapoda: Cambaridae), digs into the UK, Aquatic Invasions, 2(1): 1-15;

Holdich D.M., Haffner P., Noel P., (2006), Species files, in: Southy – Grosset C.D., Holdich D.M., Noel P.Y., Reynolds J.D., Haffner P., (2006), Atlas of Crayfish in Europe, Museum national d’Histoire naturelle, Paris, 55-129;

Holdich D., Sibley P., Peay S., (2004), The white-clawed crayfish-a decade on, British Wildlife, 15(3): 153-164;

Holdich D.M., Gydemo R., Rogers W.D., (1999), A review of possible methods for controlling alien crayfish populations, in: Gherardi F., Holdich D.M., Crayfish in Europe as alien species. How to make the best of a bad situation?, AA Balkema, Rotterdam, Brookfield, 245-270;

Southy – Grosset C.D., Holdich D.M., Noel P.Y., Reynolds J.D., Haffner P., (2006), Atlas of Crayfish in Europe, Museum national d’Histoire naturelle, Paris;