Category: Plante autohtone cu caracter invaziv

Nume științific: Trapa natans L. (1753)

Descriere

Plantă acvatică originară din Eurasia. Afost introdusă în Australia şi America de Nord. La noi în ţară este prezentă dar nu este considerată invazivă (ISSG, 2007). Se dezvoltă de cele mai multe ori până la 60 cm adâncime (PFAF, 2000). Preferă lacurile, iazurile, mlaştinile, canalele cu curenţi slabi sau alte sisteme de apă dulce. Nu tolerează apele cu salinitate mai mare de 0,1% (Hummel şi Kiviat, 2004).

Tulpină

Subacvatică, flexibilă, lungă și subțire care poate atinge 3-4 m.

Frunze

Plutitoare, sunt aranjate într-o rozetă, cu frunzele superioare lucioase de până la 5cm lăţime de formă romboidală, triunghiulară sau deltoidă (Hummel şi Kiviat, 2004). Specia produce şi frunze submerse care sunt diferite din punct de vedere morfologic (Bitoni et al., 1996). Frunzele submerse sunt fin divizate şi pot creşte până la 15cm lungime (Mehrhoff et al., 2003). Fiecare tulpină poate produce mai multe rozete de frunze plutitoare.

Flori

Au 4 petale albe mici de 8mm lungime şi 4 sepale verzi.

Perioada de înflorire

Iulie – octombrie

Fruct

Fructul este o nucă cu trei colțuri ascuțite care conțin o singură sămânță care poate rămâne viabilă până la 12 ani. Are 2-3 cm înălţime, 2,5-4 cm lăţime, cu 2-4 coarne spinoase, rigide; pericarpul neted, brun-deschis, după căderea fructului în apă se macerează, lăsând să apară sâmburele, care devine negru.

Înmulțire

Prin semințe. Seminţele iernează pe fundul apei şi germinează în lunile călduroase când produc tulpini care ajung la suprafaţă şi formează rozete; seminţele îşi menţin capacitatea germinativă până la 10 ani.

Impact

În condiţii favorabile poate acoperi 100% din suprafaţa apei împiedicând pătrunderea luminii (Hummel şi Kiviat, 2004), reducerea conţinutului de oxigen în apă (Caraco şi Cole, 2002), condiţii letale pentru unele specii de peşti. Pe de altă parte peştii mai mici pot migra către malurile corpurilor de apă ducând la o supraaglomerare a acestei zone (O’Neill, 2006). Plantă competitivă care înlocuiește speciile natante. Prin gradul ridicat de acoperire reduce conținutul de oxigen din apă și pătrunderea luminii, fenomen care conduce la moartea peștilor. Limitează pescuitul, înotul și alte activități recreative.

Control mecanic

Suprafeţele mari afectate pot fi recoltate mecanic, dar acest lucru va servi drept soluţie pentru o singură perioadă de vegetaţie; din moment ce T.natans poate rezista timp de 10 ani, se impune un control anualpentru cel puţin tot atâta timp pentru creşterea şanselor de eliminare (O’Neill, 2006); pentru suprafeţele mai mici, recoltarea se poate realiza prin îndepărtare manuală; folosirea ultrasunetelor timp de 10 secunde s-a dovedit a fi eficientă, cu o rată de mortalitate de 97,6% (Wu, 2007).

Control biologic

Prin introducerea crapului (Hummel şi Kiviat, 2004) sau a gândacului Galerucella birmanica (Ding et al., 2006).

Control chimic

Folosirea de triclopyr şi 2,4-D, deşi maximul atins a fost de doar 66% (Poovey şi Getsinger, 2007), însă folosirea acestuia în arii naturale protejate nu este recomandată.

Specie protejată prin Directiva Habitate.

Foto credit

Irina Goia

Bibliografie

Bitoni M.B., Cozza R., Wang G., Ruffini-Castiglione M., Mazzuca S., Castiglione S., Sala F., Innocenti A.M., (1996), Nuclear and genomic changes in floating and submerged buds and leaves of heterophyllous waterchestnut (Trapa natans), Physiologia Plantarum, 97(1): 21-27;

Caraco N.F., Cole J.J., (2002), Contrasting impacts of a native and alien macrophyte on dissolved oxygen in a large river, Ecological Applications, 12(5): 1496-1509;

Ding J.Q., Blossey B., Du YuZhou, Zheng FuShan, (2006), Galerucella birmanica (Coleoptera: Chrysomelidae), a promising potential biological control agent of water chestnut, Trapa natans, Biological Control, 36(1): 80-90;

Hummel M., Kiviat E., (2004), Review of world literature on water chestnut with implications for management in North America, Journal of Aquatic Plant Management, 42: 17-28;

ISSG, (2007), Global Invasive Species Database (GISD), Invasive Species Specialist Group of the IUCN Species Survival Commision, http://www.issg.org/;

Mehrhoff L.J., Silander J.A., Leicht S.A., Mosher E.S., Tabak N.M., (2003), Invasive Plant Atlas of New England, Storrs, Connecticut, USA, University of Connecticut;

O’Neill C.R., (2006), Water chestnut (Trapa natans) in the Northeast, NYSG Invasive Species Factsheet Series: 06-1, Brockport, New York: Sea Grant;

PFAF, (2000), Trapa natans.Plant for a Future. Blagdon Cross, Ashwater, Beaworthy, Devon, UK: Plants for a Future, http://www.pfaf.org

Poovey A.G., Getsinger K.D., (2007), Subsurface applications of triclopyr and 2,4-D amine for control of water chestnut (Trapa natans L.), Journal of Aquatic Plant Management, 45: 63-66;

Wu M., (2007), Can ultrasound eradicate water chestnuts?, Ecological Restoration, 25(1): 64-65;

Nume științific: Echinochloa crus-galli (L.) P. Beauv

Descriere 

Plantă anuală, originară din Europa, India. Preferă locurile însorite deschise şi solurile umede, argiloase dar poate tolera şi solurile mai uscate de asemenea se poate dezvolta şi parţial submersă. Răspândită în Europa de Nord, regiunile tropicale si subtropicale între 50° lat N şi 40° lat Sud şi foarte puţin în Africa (Clayton şi Renvoiye, 1986); Naturalizată şi larg răspândită în bazinul mediteranean (Floc’h, 1991), fiind raportată ca buruiană în 61 de ţări (Holm et al., 1991).

Tulpină

Cilindrică, netedă, dreaptă, care poate atinge 120 cm, fără ramuri la noduri.

Frunze 

Alternante, în spirală, liniare, au între 5-65 cm și 2 cm lățime, rotunjite la bază și ascuțite spre capăt, aspre pe margini dar netede în rest.

Flori 

Grupate împreună într-un spic terminal (5-21 cm lungime) de culoare verde pal, purpuriu sau maro.

Perioada de înflorire

Iulie – septembrie

Fruct 

Semințele sunt mici, ovale, de culoare maro atunci când ajung la maturitate. Acestea pot rămâne în stare latentă 3-4 luni şi nu germinează în apă mai adâncă de 12cm. Temperatura optimă a solului pentru germinare este de 20-30° C (Soerjani et al., 1987).

Înmulțire 

Se reproduce numai prin seminţe iar capacitatea mare de producţie a acestora permite instalarea rapidă de populaţii mari; deficitul de oxigen poate creşte procentul de seminţe încă latente din sol şi afectează dinamica producţiei de seminţe (Honek şi Martinkova, 1992). În competiţie cu porumbul şi sorgul, a fost raportat că ar produce nu mai mult de 3500 de seminţe per plantă iar în cadrul culturilor necompetitive poate depăşi 80.000 de seminţe per plantă (Norris, 1996).

Impact 

Este o plantă competitivă cu majoritatea culturilor pentru nutrienţi, apă şi lumină, cele mai afectate sunt culturile de orez, cu până la 53% (Ali şi Sankaran, 1984) sau chiar 70% (Antigua, 1993), culturile de porumb, cu pierderi între 8-82% şi cele de sfeclă de zahăr cu până la 80% (Norris, 1992).

Control mecanic 

Prin plivire, deşi diferenţierea dintre plantele tinere de E. crus-galli şi cele de orez tânăr se face destul de greu. Reziduurile uscate de lucernă inhibă germinarea  E. crus-galli (Chung et al., 1995). Prepararea terenului pentru cultivare în condiții de vreme umedă sau foarte uscată poate preveni infestarea terenului cu această plantă.

Control biologic 

Cu ajutorul ciupercii Exserohilum monoceras sau folosirea de tulpini izolate de Exserohilum monoceras şi Cochliobolus sativus care au redus cu 80% producţia de substanţă uscată de crus-galli (Tsukamoto et al., 1997).

Control chimic

Folosirea unei game largi de erbicide folosite în cultivarea orezlui: butaclor, butralin, cinmetilin, clometoxifen, fenoxaprop, glifosat, molinat, oxadiazon, oxifluorfen, paraquat, pendimetalin, pretilaclor, propanil, etc. (Ampong-Nyarko şi Datta, 1991).

Foto credit

Michael Becker

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/61/Echinochloa_crus-galli_2006.08.27_15.00.29-p8270054.jpg

Bibliografie

Ali M.A., Sankaran S., (1984), Crop-weed competition in direct seeded low land and upland bunded rice, Indian Journal of Weed Science, 16(2): 90-96;

Ampong-Nyarko K., Datta S.K. de, (1991), Handbook for weed control in rice, Manila, Philippines, International Rice Research Institute;

Antigua G., (1993), Integrated weedmanagement of rice in Cuba, Proceedings of a monitoring tour and workshop on integrated pest management of rice in the Caribbean, Centro Internacional de Agricultura Tropical (CIAT), 129-135;

Chung I.M, Kim K.H., Ahn J.K., Ju H.J., (1995), The allelopathic effect of alfalfa residues on crops and weeds, Korean Journal of Weed Science, 15(2): 131-140;

Clayton W.D., Renvoize S.A., (1986), Genera Graminum Grasses of the World, Bulletin Additional Series XIII, London, UK;

Floc’h E., (1991), Invasive plants of the Mediterranean basin, in: Groves R.H., Castri F., Biogeography of Mediterranean invasions, Cambridge, UK, Cambridge University Press, 67-80<

Holm L.G., Pancho J.V., Herberger J.P., Plucknett D.L., (1991), A Geographic Atlas of World Weeds, Malabar, Florida, USA, Krieger Publishing Company;

Honek A., Martinkova Z., (1992), The induction of secondary seed dormancy by oxygen deficiency in a barnyard grass Echinochloa crus-galli, Experientia, 48(9): 904-906;

Norris R.F., (1996), Weed population dynamics (seed production), in: Brown H., Cussans G.W., Devine M.D., Duke S.O., Fernandez Quintanilla C., Helweg A., Labrada R.E., Landes M., Kudsk P., Streibig J.C., Proceedings of the Second International Weed Control Congress, Slagelse, Danemark, Department of Weed Control and Pesticide Ecology, 15-20;

Norris R.F., (1992), Case history for weed competition/population ecology: barnyardgrass (Echinochloa crus-galli) in sugarbeets (Beta vulgaris), Weed Technology, 6(1): 220-227;

Soerjani M., Kostermans A.J.G.H., Tjitrosoepomo G., (1987), Weeds of Indonesia, Jakarta, Indonesia, Balai Pustaka;

Tsukamoto H., Gohbara M., Tsuda M., Fujimori T., (1997), Evaluation of fungal pathogens as biological control agents for the paddy weed, Echinochloa species by drop inoculation, Annals of the Phytopathological Society of Japan, 63(5): 366-372;

Nume științific: Ceratophyllum demersum L.

Descriere

Plantă acvatică cu distribuție cosmopolită, între 60º lat N şi 55º lat S (Goia, 2013). Se întâlneşte în ape stătătoare sau lin curgătoare, ape dure, calcaroase bogate în nutrienţi, eutrofizate, şanţuri, canale, iazuri putând forma mase mari şi compacte de vegetaţie; apele bogate în nitraţi favorizează dezvoltarea acestei plante (Goulder şi Boatman, 1971; Toetz, 1971; Best, 1980; Kulshreshta, 1982). Hibernarea este iniţiată la sfârşitul verii sau toamna cand înceteză dezvoltarea mugurilor laterali. Vârfurile latente rămân ataşate de-a lungul iernii sau se eliberează în funcţie de gradul de dezintegrare al plantei mamă. La sfârşitul primăverii, o nouă plantă începe să se dezvolte. Descompunerea materialului vegetal se produce rapid, cea mai mare parte a biomasei se descompune înainte de începerea unui noi sezon de vegetaţie (Best et al., 1990).

Tulpină

Poate atinge 1 m lungime, are ramuri fragile, verde pal spre roșu închis, poziționate în unghi drept, câte o ramură la fiecare nod. Adesea se divid în segmente de dimensiuni mici.

Frunze

Poziționate în spirale de 5-14 frunze divizate, curbate în sus. Frunzele netede, verde închis, au 4-5 cm lungime, se aglomerează împreună spre capetele tulpinei. Rădăcinile lipsesc, dar ramurile cu frunze se transformăuneori în rizomi, tulpinile se rup cu uşurinţă iar fragmentele continuă să se dezvolte individual.

Flori

Sunt unisexuate, pot fi observate foarte rar. Sunt foarte mici, așezate în axila frunzelor, lipsite de pețiol.

Perioada de înflorire

Iulie – septembrie

Fruct

Are o singură sămânţă, achenă de 4-6mm lungime, ovoid, terminat cu un țep lung în vârf și 2 spini mai mici bazali.

Înmulțire

Prin semințe sau fragmente de plantă.

Impact

Plantă competitivă, inhibă dezvoltarea speciilor native. Perturbă transportul naval, are impact negativ asupra acvaculturii (ex: afectarea producţiei de peşte din Thailanda – Chomchalow şi Pongpangan, 1976).

Control mecanic

Rezultate bune au fost obținute prin recoltarea prin tăiere în luna iulie (Engel, 1990).

Control biologic

Prin introducerea de pești ierbivori, a unor larve (Buckinghan şi Bennett, 1989) sau ciuperci (Verma şi Charudattan, 1993).

Control chimic

Prin folosirea erbicidelor: diclobenil, diquat, fluridone, 2,4-D (Westerdahl şi Getsinger, 1988), însă folosirea acestora în arii naturale protejate nu este recomandată.

Foto credit

Jiří Novák

http://www.biolib.cz/en/taxonimage/id65312/

Bibliografie

Best E.H.P., (1980), Effects of nitrogen on the growth and nitrogenous compounds of Ceratophyllum demersum, Aquatic Botany, 8(2): 197-206;

Best E.P.H., Dassen J.H.A., Boon J.J., Wiegers G., (1990), Studies on decomposition of Ceratophyllum demersum litter under laboratory and field conditions: losses of dry mass and nutrients, qualitative changes in organic compounds and consequences for ambient water and sediments, Hydrobiologia, 194: 91-114;

Buckingham G.R., Bennett C.A., (1989), Laboratory host range of Parapoynx diminutalis (Lepidoptera: Pyralidae), an Asian aquatic moth adventive in Florida and Panama on Hydrilla verticillata (Hydrocharitaceae), Environmental Entomology, 18(3): 526-530;

Chomchalow N., Pongpangan S., (1976), Aqautic weeds in Thailand; occurrence, problems and existing and proposed control measures, Aquatic weeds in S.E. Asia, Proceedings of a Regional Seminar on Noxious Aquatic Vegetation, New Delhi, 43-50;

Engel S., (1990), Ecological impacts of harvesting macrophytes in Halverson lake, Wisconsin, Journal of Aquatic Plant Management, 28: 41-45;

Goia I., (2013), Flora şi vegetaţia zonelor umede ale Porţilor de Fier, LIFE10 NAT/RO/000740 Improving the conservation status for the priority species and habitats in the Iron Gates wetlands, APM Caraş-Severin, Reşiţa, disponibil la www.cormoran.portiledefier.ro

Kulshreshtha M., (1982), Comparative ecological studies on two species of Ceratophyllum, Proceedings 6th EWRS International Symposium on Aquatic Weeds, 29-36;

Goulder R., Boatman D.J., (1971), Evidence that the nitrogen supply influences the distribution of a freshwater macrophyte, Ceratophyllum demersum, Journal of Ecology, 59: 783-791;

Toetz D.W., (1971), Diurnal uptake of NO3 and NH4 by a Ceratophyllum periphyton community, Lumnology and Oceanography, 16: 819-822;

Verma U., Charudattan R., (1993), Host range of Mycoleptodiscus terrestris, a microbial herbicide candidate for eurasian watermilfoils, Myriophyllum spicatum, Biological Control, 3(4): 271-280;

Westerdahl H.E., Getsinger K.D., (1988), Aquatic plant identification and herbicide use guide, Volume II: Aquatic plants and susceptibility to herbicides, Aquatic Plant Control Research Program, Technical Report, A-88-89;